Procesul de instituire
al imaginii statului eminamente creştin în memoria colectivă trebuie să treacă
într-o etapă nouă, cea a spiritualizării şi sacralizării poporului. Rămânând la
instituirea simbolică de tip transcendental, statul trebuie perceput ca ceva superior, exterior societăţii, fiind
subordonat Împărăţiei lui Dumnezeu, simbolizând
„Sabia lui Dumnezeu care stârpeşte răul din ţară” pentru respectarea autorităţii,
stăpânirii şi rânduielii(formei de guvernare-Samuel cap. 8-10) lui Dumnezeu pe
pământ până la întemeierea Împărăţiei Divine pe acest pământ. De aceea, Statul
trebuie să înfăptuiască o bună şi corectă administrare a ţării şi să asigure ordinea
publică şi garantarea siguranţei cetăţeanului creştin, ca Dumnezeu să NU fie
vorbit de rău(Hulit) şi să nu fie părăsit de popor prin încălcarea rânduielilor
Sale statale sau bisericeşti(Romani cap.13).
Relaţia statului cu
ideea de Divinitate şi de naţiune,
declanşează o “înrădăcinare” şi o îmbogăţire de mare complexitate a sistemului
simbolic de legitimare care trebuie să exprime credinţa şi relaţia poporului
în/cu Dumnezeu.
Principii statale
creştin-democrate:
1).Subordonarea şi spiritualizarea Statului eminamente creştin Domnului (Împăratului)
Dumnezeu al Universului, Împărăţiei, Legilor, poruncilor şi rânduielii(forma de
guvernare - Psalm 119) Sale, pentru că execută asupra societăţii o
putere condiţionată de Legea şi ordinea Divină şi este la polul opus sau în
opoziţie cu Statul desacralizat şi laicizat creştin care exercită asupra
societăţii o putere necondiţionată sau personalizată, deoarece nu-L recunoaşte
pe Dumnezeu deasupra sa, motiv pentru care Statul
laic(care pune accentul pe înţelepciunea şi raţiunea omului ca locţiitor
sau înlocuitor al lui Dumnezeu deşi Biblia spune că OMUL NU ESTE EGAL CI ESTE
MAI PREJOS DE DUMNEZEUL PERSONIFICAT DE UN SINGUR OM-ISUS; Evrei 1:9; Ioan
3:31; Psalm 45:7 şi 47:9) alunecă adeseori în dictaturi şi tiranii stratificând
societatea şi împărţind-o pe clase sociale care se exploatează între ele
potrivit alternanţei la guvernare.
2). Depolitizarea şi depersonalizarea Statului desacralizat şi laicizat sub lozinca: „L’Etat
c’est moi”(„Statul sunt EU”) pentru că Statul trebuie să fie impersonal şi
sacru prin subordonare faţă de Dumnezeu, Împărăţia, legea, şi
ordinea(rânduiala) şi poporul Lui iar lozinca de mai sus trebuie înlocuită cu
cea cristică: „Cel ce domneşte să fie ca cel care slujeşte(pe Dumnezeu si
aproapele său, n.a.)”.
3).Fundamentul Statului eminamente creştin trebuie să fie ADEVĂRUL care
potrivit Bibliei este personalizat de Fiul lui Dumnezeu Isus Hristos care a
zis: „Eu sunt calea, ADEVĂRUL, şi viaţa. NIMENI nu vine la Tatăl decât prin
Mine.” Adevărul este oglindit şi de:
- Cuvântul lui Dumnezeu(Ioan 17:17-19; de asemenea personificat de Isus -
Apocalips 19:13);
- Legea, Calea şi Ordinea Divină(forma de guvernare şi rânduiala de
închinare „în duh şi adevăr” căci Dumnezeu este Duh spunea Isus-Ioan 4:24, iar
Duhul Sfânt nu poate fi reprezentat de omul meşter, artizan sau meşteşugar prin
mijloace materiale de creaţie - Psalm 119);
- Temelia Cuvântului lui Dumnezeu(Psalm 119:160);
- nici o persoană sau ţară care iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună nu
va dăinui şi nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu căci în Apocalips 22:15 Isus
Hristos a zis după cum este scris: „ Iată Eu vin curând; şi răsplata Mea este
cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi
Sfârşitul.
Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să
intre pe porţi în cetate!
AFARĂ SUNT CÂINII(oportuniştii, ipocriţii, linguşitorii, duplicitarii,
n.a.)VRAJITORII, CURVARII, UCIGAŞII, INCHINĂTORII LA IDOLI( adevărata şi
corecta închinare şi slujire trebuie efectuată NUMAI faţă de ADEVĂRATUL ŞI
SINGURUL Dumnezeu, căci aşa a răspuns Isus Diavolului în pustiu când i-a cerut
să i se închine lui pentru a-I dărui toate Împărăţiile pământului şi slava lor
pe care le dobândise prin manipularea religioasă şi politică a oamenilor cu
ajutorul cărora Îi uzurpase toate Împărăţiile lui Dumnezeu. Deci închinarea la
Sfinţi, moaştele şi icoane sau alte reprezentări ale lor înseamnă erezie, hulă
şi idolatrie, iar aceste păcate în Vechiul Testament erau sancţionate de
Dumnezeu cu disoluţia statului, nimicirea ţării şi luarea poporului în robie ca
ostateci de război. n.a.) ŞI ORICINE
IUBEŞTE MINCIUNA ŞI TRĂIEŞTE ÎN MINCIUNĂ!”
Deci ca o ţară să poată propăşi şi dăinui trebuie să aibă un stat întemeiat pe
ADEVĂR:
-
istoric prin acceptarea ADEVĂRULUI privitor
la identitatea reală a poporului nostru geto-dac al DACIEI EDENICE care NU ESTE
NICI LATINĂ aşa cum ne manipulează masoneria catolică pentru refacerea mult râvnitului
ei fost „Sfânt Imperiu German” care dorea reînvierea Imperiului Roman de Apus
şi NU ESTE NICI TRACĂ(SLAVĂ) aşa cum ne manevrează să credem masoneria ortodoxă
panslavistă pentru refacerea fostului său „Sfânt Imperiu BIZANTIN” care dorea
reînvierea fostului Imperiu Roman de Răsărit situat în graniţele fostului
Imperiu Grec. DUMNEZEU NU NE DĂ VOIE SĂ NE TRĂDAM IDENTITATEA ŞI INTERESELE
STATALE ŞI BISERICEŞTI DE DRAGUL UNOR INTERESE MESCHINE, JOSNICE ŞI TRECĂTOARE.
Câtă vreme nu vom cerceta corect fără manipulare şi nu vom accepta adevărul
istoric privitor la trecutul poporului nostru nu ne vom putea clădi viitorul,
căci Dumnezeu - ADEVĂRUL ABSOLUT NU POATE TOLERA MINCIUNA ŞI MANIPULAREA
OMENEASCĂ ŞI NU NE VA BINECUVÂNTA CU HARUL TREZIRI, RENAŞTERII ŞI DESĂVÂRŞIRII
SPIRITUALE ŞI DE ACEEA VOM RĂMÂNE ÎN CONTINUARE NEELIBERAŢI DE DEZBINARE pentru
că nu degeaba spunea Isus: „Cunoaşteţi(cercetaţi, acceptaţi şi înfăptuiţi…
n.a.) ADEVĂRUL şi ADEVĂRUL VĂ VA FACE LIBERI” .
ÎN OPINIA MEA: „NIMIC CLADIT PE MINCIUNĂ NU POATE DĂINUI”. Odată
acceptată adevărata identitate a geto-dacilor potrivit genealogiei biblice a
Neamurilor străvechi, trebuie să ne întoarcem la prima forma de guvernare a
Daciei Edenice care trebuie actualizată cu învăţăturile evanghelice şi situaţia
geopolitică a ţării noastre.
-
Religios prin acceptarea faptului că
credinţa străbună a geto-dacilor a fost iniţial monoteistă, iar zamolxianismul
a fost precursorul mozaismului şi creştinismului, căci în vremuri imemoriale
Fiul lui Dumnezeu - Cel Dintâi Născut între Îngeri – cunoscut de noi sub Numele
de Arhanghelul Mihail umbla pe pământ în Chip de Om pentru a face cunoscută
ADEVĂRATA CIVILIZAŢIE DIVINĂ, prezentată deformat oamenilor de Îngerii lui
Lucifer decăzuţi din vrednicia lor care
au devenit potrivnici lui Dumnezeu(Diavoli sau Draci) şi au dorit să uzurpe
tronul şi Împărăţia lui Dumnezeu în favoarea lui Lucifer al Doilea Născut –
Împăratul lor - Apocalips 12:7-14, denumit după aruncarea pe pământ Apolion(în
greceşte) sau Abadon(în evreieşte - Apocalips 9:11), fiind cunoscut şi sub alte
nume la celelalte popoare străvechi, tot aşa cum şi Mihail –Domnul(Împăratul)
Oştirilor Îngereşti era cunoscut sub Nume diferite la fiecare dintre acestea.
Diavolul fiind portretizat de regulă ca om peste care era aplicat simbolul
şarpelui(minciunii şi manipulării), ţapului(trădării), sau
taurului(fertilităţii poligamice). Mihail şi Lucifer sunt cei doi civilizatori
ai pământului, primul (Mihail)aducând civilizaţia spirituală veşnică dobândită
pe o cale dreaptă prin Legea şi ordinea
socială spirituală care promova lumea ca o singură şi mare familie unită prin
credinţa în înfierea divină şi frăţia omenească realizând solidaritatea şi unitatea
socială spirituală, cel de-al doilea(Lucifer) civilizaţia materială mercantilistă
vremelnică(trecătoare) obţinută pe căi necinstite prin legi laice sau lumeşti
nedrepte şi ordine socială dictatorială
sau tiranică care promova exploatarea omului de către om şi a claselor sociale
între ele prin dezbinarea socială numită figurat „solidaritate organică” în
care indivizii se definesc mai degrabă prin diferenţe, interese diferite şi
diviziunea muncii din cauza cărora coeziunea socială este imposibil de realizat
indiferent de calitatea interacţiunilor dintre indivizi sau clasele sociale. „Pomul
Cunoştinţei Binelui şi Răului din Eden” Îi ilustrează simbolic pe cei doi
Împăraţi civilizatori ai pământului cu cele două tipuri de civilizaţii sau de organizare
socială:
-
organizarea socială(civilizaţia) spirituală
prin solidaritate cetăţenească şi unitate frăţească spirituală prin credinţă
creştină aşa cum procedau şi primii creştini în perioada prigoanei romane
contra creştinilor din Biserica apostolică, în care fiecare creştin vindea tot
ce avea şi dona totul în folosul comunităţii creştine din care făcea parte
pentru binele comun al tuturor indivizilor fără nici o discriminare.
-
organizarea socială(civilizaţia) organică(materială) pe criteriul diferenţierii între indivizi şi clase sociale sau grupuri
care are ca efect dezbinarea, discriminarea, manipularea şi exploatarea.
În concluzie, Dumnezeu are civilizaţia
Lui şi Diavolul o are pe a lui pe acest pământ încă înainte de crearea OMULUI,
dovadă Pomul Cunoştinţei Binelui şi Răului din Eden din care Dumnezeu a
poruncit lui Adam şi Evei să nu mănânce pentru a nu muri. Iar omul ca individ
şi comunitatea ca Neam organizat social spiritual sau material trebuie sa
opteze între Împărăţia lui Dumnezeu şi Împărăţia Diavolului. De aceea, există
pe acest pământ mărturii arheologice ale unor civilizaţii megalitice ce precedă
apariţia omului pe pământ a cărui istorie are sub 7000 de ani. Unii oameni de
ştiinţă şi cercetători actuali acceptă existenţa celor două tipuri de
civilizaţii, iar alţii le ignoră sau le contestă, primele spre propăşirea
omenirii, însă ceilalţi pentru nimicirea conştientă sau inconştientă(prin
manipulare luciferică) a acesteia.
Timpul a început să existe şi să curgă
odată cu Blestemul divin contra omului: bărbat şi femeie; a şarpelui şi a
pământului. Şi asta înseamnă că zilele creaţiei anterioare căderii în păcat au
fost ere, nicidecum zile reale, iar Sabatul iniţial va fi reconstituit prin
Împărăţia de o mie de ani „Sabatul Milenar”. De aceea, pământul potrivit
tehnicilor de datare cu C14 apare ca având miliarde de ani, iar istoria
omenirii potrivit Bibliei are sub 7000 de ani, căci aceşti 7000 de ani
reprezintă perioada de har divin până la Judecata de Apoi a Diavolului,
Demonilor lui şi oamenilor care L-au respins pe Dumnezeu şi Împărăţia Lui şi
l-au acceptat pe Lucifer şi împărăţia lui.
4)Biserica Naţională creştină trebuie să
revină la rânduiala apostolică a Bisericii primare a întregii lumi şi a Daciei.
Obiectivul ei trebuie să fie unul pur
apostolic şi duhovnicesc acela de a fi Numai „O Casă Duhovnicească(Vie)”,
nicidecum şi o formă de guvernare statală cum este Patriarhia ca primă formă de
guvernare de tip gintă, şi „o preoţie sfântă”- în sens simbolic nicidecum
carieristic, căci sunt apostoli( vestitor al Tainei lui Dumnezeu – 1
Corint.2:1, propovăduitori smeriţi ai
Cuvântului - 1 Corint.2:6, slujitorii
lui Hristos şi ispravnicii sau administratori spirituali ai Harului lui
Dumnezeu), precum şi zidari(ctitori spiritual) ai Casei Duhovniceşti - 1
Corint.2:10, iar jertfele(ofrandele) trebuie să fie în primul rând duhovniceşti
ca de pildă: credincioşia şi ascultarea de Cuvântul, Legea şi Ordinea socială
sau civilizaţia spirituală ale lui Dumnezeu, mila, milostenia sau dărnicia, neprihănirea
(integritatea, inocenţa, cinstea), dreptatea, săvârşirea binelui, ocrotirea
asupriţilor, orfanilor şi văduvelor şi încetarea bârfelor, injuriilor,
obscenităţilor, limbajului vulgar şi violent, cu alte cuvinte în poporul
spiritual al lui Dumnezeu trebuie să înceteze săvârşirea oricărei fapte rele: orice
inechitate, nedreptate, abuz, discriminare, manipulare, trădare, exploatare, subjugare
sau altele asemenea pentru a ne curăţa spiritual inimile şi conştiinţele –Matei
23:23; Luca 11:42, Isaia cap. cap.1; 1 Sam.15:22; Osea 6:6; Dar oamenii pun
accentul în special pe o dărnicie tradiţională numită „pomană”, iar pe
celelalte le ignoră.
Dacă Biserica Naţională creştină va
continua să amestece rânduiala de închinare „în duh si adevăr” cu forma de
guvernare de tip gintă „Patriarhia” care a dispărut în timpul Patriarhului
Iacov(Israel) în perioada strămutării în
Egipt a poporului Israel, pentru că nu putea exista „stat în stat”, fiind
creată la ieşirea din Egipt de către Dumnezeu prin Moise o altă formă de
guvernare de tip Cnezat sau Voievodat în
care Căpetenia poporului era şi Judecător, iar în timpul lui Samuel ultimul
succesor al lui Moise , la cererea poporului israelit Dumnezeu a creat Regatul
ca formă de guvernare monarhică(1 Sam.cap.8-10).
„Zeciuiala”(1 Sam.8:15) era dată de
Dumnezeu Regelui, nicidecum Bisericii care beneficiază de donaţii de la bogaţi
pentru ajutorarea săracilor nu pentru îmbogăţirea sau luxul material al
Bisericii sau a preoţilor.
Când Biserica şi statul aceluiaşi fond de
populaţie spirituală eminamente creştină vor fi fundamentate pe ADEVĂRUL DIVIN
, şi organizate social pe bază de SOLIDARITATE
ŞI UNITATE SPIRITUALĂ CREŞTINĂ vor dăinui şi propăşi veşnic şi nici o
putere lumească nu le poate manipula, subjuga sau clătina statalitatea.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu