HAI ROMÂNIA
CĂ SE POATE PRIN INIŢIATIVĂ POPULARĂ SĂ INSTAUREZI CU ADEVĂRAT STATUL DE DREPT, DEMOCRAŢIA PARTICIPATIVĂ,
CREŞTINĂ ŞI SOCIALĂ, SĂ ÎNFĂPTUIEŞTI MAREA UNIRE, SĂ TE NUMEŞTI DIN NOU DACIA
ŞI SĂ REVII LA FORMA DE GUVERNARE MONARHICĂ CONSTITUŢIONALĂ ACTUALIZATĂ
POTRIVIT PRINCIPIILOR CREŞTINE MERITOCRATE DAR CA PRINCIPAT ELECTIV DEMOCRAT
PARTICIPATIV, CREŞTIN ŞI SOCIAL!
Semnaţi
PROIECTUL DE REVIZUIRE A CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI(2013), întocmit de Cons. Jur.
Tuţa Anghel
şi distribuiţi pentru obţinerea a circa
500.000 de semnături, câte 20.000 de semnături/ judeţ în cel puţin 20 de judeţe
ale ţării .
Pentru
realizarea acestor deziderate sacre pentru poporul nostru trebuie înfiinţată o
mişcare internaţională şi naţională care după obţinerea numărului de semnături
in Adunare Publică să susţină prin Proclamaţie PROIECTUL DE REVIZUIRE A
CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI(2013), şi să ceară actualelor autorităţi ale statului să
ia toate măsurile pentru adoptarea şi implementarea lui în regim de urgenţă.
Există o
propunere de denumire pentru mişcarea de renaştere şi reclădire a ţării pe
site-ul http://www.tutzaanghel.cabanova.com
chiar în Titlul paginii: MIŞCAREA
INIERNAŢIONALĂ ŞI NAŢIONALĂ PENTRU UNIREA, TREZIREA ŞI AUTONOMIA REGIUNILOR
ISTORICE ALE DACIEI MARI- PRINCIPATUL „NOULUI SALEM” va fi abreviat astfel:
“MINUTA_R.I.D.M_P.N.S”, şi va constitui o anagramă cu semnificaţia:
„PROCLAMAŢIA REGIUNILOR ISTORICE ALE DACIEI MARI- PRINCIPATUL NOULUI-SALEM”,
care promovează o formă de guvernare monarhică electivă, democratică
participativă, creştină şi socială de centru dreapta. Forma de guvernare se va
numi: PRINCIPATUL DACIEI, iar Şeful Statului va fi un principe ales de popor cu
titulatura de Domnul Daciei.
„MINUTA_R.I.D.M._P.N.S.”
are ca obiectiv fundamental promovarea şi semnarea PROIECTULUI DE REVIZUIRE A
CONSTITUŢIEI(2013) întocmit de cons. Jur. Tuţa Anghel.
Obiectivele speciale ale Mişcării sunt de
natură: politică, spirituală şi etică şi vor face obiectul revizuirii
Constituţiei României prin iniţiativă cetăţenească în temeiul art. 146, alin.2,
potrivit căruia: „Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie sa provină din
cel puţin din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe trebuie să fie
înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul iniţiativei”. Deci
pentru reuşita iniţiativei cetăţeneşti de revizuire a Constituţiei avem nevoie
de circa 500.000 de semnături, totalizate din jumătate din judeţele ţării.
Aceste obiective reprezintă soluţii
la revendicările şi criza morală, economică şi socială, cuprinse în Proiectul
revizuirii în regim de urgenţă a Constituţiei ţării cu următoarele propuneri
principale:
a). Schimbarea
numelui ţării din România în Dacia şi a formei de guvernare republicane
laice(atee) cu formă guvernare monarhică democratică participativă, creştină şi
socială care va fi numită „PRINCIPATUL DACIEI”, precum şi restructurarea şi
regionalizarea Administraţiilor statului pentru o mai bună eficienţă şi
rentabilitate;
b). Înfăptuirea
Unirii, este atributul puterii poporului de a o decide chiar dacă în
articolului 3 aliniat (1) din Constituţie nu este prevăzută posibilitatea modificării
limitelor teritoriale ale ţării, prin referendum naţional, în virtutea unei
legi organice.
b). Forma de guvernământ este
tot atributul puterii de decizie a poporului şi organele legiuitoare ale
statului nu pot interzice lucrul acesta nici măcar prin Constituţie, şi de
aceea poporul eminamente creştin poate să schimbe „republica laică(atee) în „Monarhie
Constituţională electivă creştină(sacră)”- Principat electiv democrat
participativ creştin(sacru) şi social ce va avea ca Şef de stat un Domnitor creştin
ales cu maximum doua mandate de cate 5 ani pentru a nu fi corupt de puterea
autorităţii funcţiei. Ceea ce înseamnă că în temeiul principiilor creştine, Principele
este doar reprezentantul autorităţii poporului şi a lui Dumnezeu, în slujba
cărora se afla pe parcursul a maxim două mandate. Orice cetăţean creştin,
integru şi evlavios este prin mântuirea şi răscumpărarea în Hristos „un copil
al lui Dumnezeu - Domnul(Împăratul)Cerului şi al Pământului”- Evanghelia după
Ioan 1:12; 10:33. Astfel, orice om creştinat(îndumnezeit şi sfinţit) care se
dezice şi se leapădă de păcat şi fărădelege devine un membru
duhovnicesc(îndumnezeit sau sfinţit) al Dinastiei lui Mesia(Hristos) care a
primit supremaţia şi hegemonia întregului Univers de la Tatăl Său - Părintele
veşniciei şi al oricărei creaţii mântuite şi ocrotite prin credinţă şi smerenie
faţă de Fiul Lui. Deci orice creştin duhovnicesc, integru, şi desăvârşit în
cunoaştere şi caracter cu o pregătire înaltă poate deveni Domnitor al ţării.
Detalii privitoare la restructurarea autorităţilor statului veţi găsi în cele
două cărţi ale mele: MIOARA NĂZDRĂVANĂ, TURMA EI ŞI APOCALIPSA; şi TREZIREA
ROMÂNIEI PENTRU VENIREA LUI MESIA.
Cartea MIOARA NĂZDRĂVANĂ, TURMA EI ŞI
APOCALIPSA, descrie şi argumentează pe larg doctrinele divine privitoare la
formele de guvernare instituite de Dumnezeu prin prorocii biblici încă de la
întemeierea lumii(căderea creaţiei în păcat), forme care au fost modificate
dogmatic de către stăpânitorii şi bogaţii pământului pentru manipularea,
subjugarea şi exploatarea statelor şi naţiunilor lor. Cartea pentru a putea fi
publicată a beneficiat de sprijin financiar din partea Fundaţiei Primo -
Mişcarea Meritocrată, şi nu greşesc dacă spun că Dl. Laurenţiu Primo autorul
cărţilor: Meritocraţia; şi Meritocraţia şi Meritocratismul este o minte
deschisă, un bun scriitor, jurnalist, analist şi avangardist, căci datorită
Domniei sale poporul român are în faţă posibilitatea de a opta între două
soluţii meritocrate de guvernare:
- una de centru-stânga de tip republican -
meritocrat al cărui autor este însuşi Dl. Laurenţiu Primo şi detalii puteţi afla
de pe site-urile: www.mertitocratia.ro
şi www.Meritocratiatv.ro ;
- alta
de centru-dreapta de tip monarhie electivă – Principatul Daciei electiv,
democratic participativ, creştin şi social
în care Principele este ales de popor din mijlocul său având Titulatura
de Domn al Daciei, întocmit de subsemnata cons. Jur, Tuţa Anghel, cu
respectarea şi propunerea de soluţii de implementare a principiilor
democraţiei, statului de drept, drepturilor şi îndatoririlor fundamentale ale
omului, detalii puteţi afla şi de pe site-urile: http://www.salemmitha-romania.webnode.ro
, http://www.librarie.net/carte/196985/Mioara-nazdravana-turma-Apocalipsa, şi http://www.google.com/tutzaanghel;
Deci mai rămâne doar ca poporul român să dorească sa se trezească şi să-şi
îmbunătăţească modul de guvernare şi de convieţuire echitabilă pentru toţi
cetăţenii, nu doar pentru clasa politică dominantă.
c). Imnul Daciei va avea textul poeziei „Din nou,
Dacii liberi”[1] de Adrian Păunescu,
versurile evidenţiază nevoia de întoarcere la valorile, principiile şi
orânduirile creştin-apostolice ale dacilor.
d). Pe drapel
va fi imprimat Balaurul dacic.
e). Depolitizarea
totală a structurilor şi instituţiilor statului renăscut din regiunile istorice
ale Daciei. Ocuparea tuturor funcţiilor bugetare se vor face pe criterii de
competenţă, integritate morală şi profesională şi responsabilitate pentru
eşecuri şi prejudicii. Partidele politice nu pot fi interzise, dar aleşii
lor din executiv sau legislativ nu vor
avea dreptul să facă numiri în funcţii de stat pentru că acestea vor fi ocupate
numai pe bază de concurs, probitate morală şi profesională şi responsabilitate.
f). Adoptarea unei Legi electorale prin care să se
interzică candidaturile foştilor politicieni, guvernanţi, parlamentari, foşti
securişti, foşti poliţişti, foşti ofiţeri de armată, foşti magistraţi(procurori
şi judecători) şi funcţionari de orice
grad compromişi sau lipsiţi de integritate morală şi profesională care în
exerciţiul funcţiei lor publice au fost, sunt sau vor fi condamnaţi, urmăriţi
penal sau învinuiţi de avuţii şi privilegii care nu pot fi justificate, acte şi
fapte de corupţie, trafic de influenţă, conflicte de interese, abuzuri.
g). Stabilirea
distincţiei clare între conceptele: „stat”- sistem organizaţional sau formă de
guvernare care trebuie sa fie numai „un instrument de administrare a domeniilor
ţării, patriei sau poporului” ce trebuie să îşi asume răspunderea pentru
eşecuri şi să repare prejudiciile cauzate, nicidecum nu poate fi „un instrument
de exercitare a puterii poporului prin substituire”; şi „ţară”- locuitorii sau poporul unui
teritoriu considerat patrie. Puterea aparţine poporului şi va fi exprimată prin
democraţie participativă, nicidecum reprezentativă pentru că este de
notorietate faptul că dă naştere la abuzuri, corupţie, trădare, legi nedrepte,
privilegii necuvenite, căpuşarea şi subminarea economică a instituţiilor ţării şi la dictatură.
h). Dreptul
de proprietate publică aparţine ţării(poporului, patriei), nicidecum
statului(Administratorul acesteia). Bunurile şi resursele din proprietatea
publică sunt inalienabile(nu pot fi înstrăinate) şi trebuie administrate de
stat prin funcţionari competenţi, integri şi responsabili în caz de eşec sau
prejudicii.
i). Şi alte
asemenea propuneri care au fost strigate de manifestanţi prin diverse
manifestaţii populare şi proclamaţii de stradă, pentru care prezentul proiect
de revizuire a constituţiei propune soluţii.
PROIECT DE REVIZUIRE A CONSTITUŢIEI (2013)
Autor: Cons. jur. Tuţa Anghel
Contact:
Site-uri şi Bloguri personale:
Art. I. În temeiul art. 146, alin 2 - Constituţia
României actualizată şi republicată în Monitorul oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003; modificată şi completată prin Legea 429/
2003 de revizuire a Constituţiei României aprobată prin Referendumul
naţional din 18–19 octombrie 2003 şi intrată în vigoare la data de 29 octombrie
2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din
29 octombrie 2003 a Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 3 din 22 octombrie 2003
pentru confirmarea rezultatului Referendumului naţional din 18–19 octombrie
2003 privind Legea de revizuire a Constituţiei României, se modifică, completează şi actualizează astfel:
1. ARTICOLUL 1 se modifică, completează şi actualizează
astfel:
Statul, ţara şi democraţia creştină participativă
şi socială
(1) Statul are caracter democrat, creştin, naţional, suveran şi
independent, unitar şi indivizibil.
(2) Statul va fi definit ca fiind:
a)Sistemul organizaţional
administrativ, legislativ şi judecătoresc din ţară, instrument de exercitare a
voinţei poporului şi a lui Dumnezeu privitoare la modul de exercitare a
funcţiei de guvernare, funcţiei de legiferare şi funcţiei judecătoreşti din ţară;
b)Forma de guvernare a
ţării, care are numai drepturi, obligaţii şi atribuţii expres prevăzute de
Constituţie şi lege, pentru că statul nu are nici autoritate,
nici
putere, fără dezbatere publică
şi consultare populară prealabilă în iniţierea, negocierea şi adoptarea tuturor
măsurilor, proiectelor şi legilor de interes naţional, precum şi a tratatelor
internaţionale pe care are obligaţia să le iniţieze, negocieze şi adopte
potrivit principiilor: transparenţei, oportunităţii, durabilităţii, echităţii,
nediscriminării, egalităţii de şanse şi suveranităţii popoarelor.
(3) Forma de guvernământ a ţării
este Principatul electiv democrat
participativ, creştin[2]
şi social, exercitată de un Principe Domnitor şi instituţiile publice ale statului.
(4)Statul va fi organizat potrivit principiilor statului de
drept creştin-democrat participativ şi social, în care domnia şi autoritatea aparţine
legii care trebuie să exprime voinţa şi puterea poporului şi lui Dumnezeu şi în
consecinţă Legea iniţiată, adoptată şi aplicată trebuie să respecte şi să
înfăptuiască principiile, valorile supreme morale, spirituale şi sacre (creştine)
pentru respectarea şi garantarea demnităţii omului, drepturilor şi libertăţile
cetăţenilor, şi pentru libera dezvoltare a societăţii şi personalităţii umane, pentru
asigurarea, respectarea şi înfăptuirea, echităţii, nediscriminării, dreptăţii,
democraţiei creştine participative şi sociale, statului de drept, economiei de
piaţă întemeiată pe obligaţia statului de a garanta echilibrul economic prin
combaterea economiei subterane şi a evaziunii fiscale, prin relaxarea
fiscalităţii prin reduceri sau scutiri de taxe pentru încurajarea şi stimularea
liberei iniţiative, a concurenţei loiale, şi pentru realizarea unei protecţiei
sociale corecte, care reprezintă valorile supreme şi sacre ale poporului şi
idealurile Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
(5) Statul exercită funcţia administrativă, funcţia
legislativă şi funcţia judecătorească în ţară şi se organizează potrivit
principiului statului de drept, meritocraţiei, separaţiei şi echilibrului între
funcţia legislativă, funcţia executivă şi funcţia judecătorească - în cadrul creştin-democraţiei
participative şi sociale constituţionale.
(6) Ţara îşi va schimba numele din România în Dacia şi
trebuie definită ca fiind:
a) Teritoriul cu
locuitorii(poporul) acestuia.
b) Patria eminamente
creştină este definită ca fiind mediul natural, social, spiritual, cultural,
civilizaţia, în care s-a născut, locuieşte sau se stabileşte cineva indiferent
de convingerile sale religioase în spiritul toleranţei creştine şi al
principiului potrivit căruia minoritatea se supune majorităţii. Climatul sau
mediul propice de dezvoltare al cuiva sau a ceva.
(7) Democraţia participativă este forma de organizare şi de
conducere a societăţii creştine care proclamă principiul fundamental potrivit
căruia poporul are şi
autoritatea şi puterea de a decide prin consultarea sa asupra:
a) Formei de guvernare, restructurării
instituţiilor statului pentru eficientizare şi rentabilizare.
b) Oportunităţii înfăptuirii
unor proiecte de interes naţional, semnării şi adoptării unor tratate internaţionale.
c) Modalităţii de
selectare pe criterii meritocrate şi pe bază de concurs a funcţionarilor de
orice grad din instituţiile statului pentru depolitizarea completă a acestora.
d) Reformării şi modernizării
învăţământului potrivit principiilor creştine şi ale ştiinţei creaţioniste care
datorită faptului că ţara este eminamente creştină exclude din sectorul public „ştiinţa evoluţionist -
materialistă”- promotoarea ateismului în şcolile de toate gradele şi
instituţiile de cercetare pentru desfiinţarea tacită a creştinismului ca
religie naţională, având ca scop promovarea: religiei ateiste sau politeiste,
falselor elite, nonvalorilor, corupţiei morale şi spirituale, inechităţilor,
nedreptăţilor şi abuzurilor de tot felul.
(8) În Dacia, respectarea Constituţiei, a domniei şi supremaţiei
sale şi a legilor este obligatorie, încălcarea dispoziţiilor sale de către
reprezentanţii, legiuitorii şi funcţionari de orice grad ai statului se
pedepseşte nediscriminatoriu potrivit principiilor „Nimeni nu este mai presus
de lege” şi „Unităţii poporului şi egalităţii în drepturi a cetăţenilor”, Legii
civile pentru recuperarea prejudiciului moral şi material, Legii penale şi
altor legi speciale.
2.ARTICOLUL 2
se modifică, completează şi actualizează astfel:
Suveranitatea
(1) Suveranitatea naţională aparţine Constituţiei şi ţării
care o va exprima prin poporul său, şi va fi reglementată potrivit principiilor
fundamentale ale democraţiei creştine, participative şi sociale, care
subordonează Constituţiei şi poporului statul şi organele sale administrative,
legislative şi judecătoreşti stabilindu-i obligaţiile de a informa publicul
corect şi de a se consulta şi de a negocia cu poporul în probleme de interes
naţional. Reprezentanţii statului potrivit principiului transparenţei în raport
de problemele aflate pe agendele de lucru ale instituţiilor publice vor stabili un program de consultări
populare cu toate partidele politice guvernamentale sau extraguvernamentale, reprezentanţii
O.N.G. – urilor, ai societăţilor şi asociaţiilor civice, sondaje de opinie şi
referendum, precum şi cu manifestanţii sau protestatarii neautorizaţi ai
străzii indiferent de mărimea grupului.
(2) Guvernul va fi condus de Principe. Ministerele vor fi în
număr de şapte, iar acestea vor fi: 1.Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului; 2.Ministerul Sănătăţii, Protecţiei Consumatorului şi
Sanitar-veterinar; 3. Ministerul Public,
Internelor şi Apărării Naţionale; 4.Ministerul Economiei, Industriei şi
Finanţelor; 5 Ministerul Afacerilor Externe; 6.Ministerul Transporturilor şi
Infrastructurii;7. Ministerul Dezvoltării Rurale, Agriculturii, Mediului,
Apelor şi Silviculturii.
(3)In plan intern şi extern, organele centrale reprezentative ale ţării eminamente creştine sunt
organizate potrivit principiului autonomiei şi unităţii poporului şi
solidarităţii cetăţenilor, şi acestea vor fi:
a) În plan politic, Principatul
prin Principele ţării va fi unicul reprezentant al ţării din partea statului prin
calitatea de Şef al statului, fiind subordonatul şi slujitorul poporului, şi al
lui Dumnezeu, şi garantul Constituţiei şi legilor ţării, având obligaţia şi
îndatorirea cunoaşterii, respectării şi înfăptuirii principiilor, valorilor şi
legilor biblice şi moralităţii creştine.
b) În plan religios, Biserica
Naţională prin Întâiul Episcop va reprezenta ţara ca Lider spiritual al majorităţii
poporului şi calitatea de Ierarh al Bisericii
creştine naţionale îl subordonează şi-l pune în slujba poporului, a lui
Dumnezeu şi a Bibliei[3],
având obligaţia[4] şi îndatorirea
cunoaşterii, respectării şi înfăptuirii principiilor, valorilor, drepturilor,
libertăţilor şi obligaţiilor prevăzute de Constituţie şi legile ţării.
(4) Executivul şi Legislativul se vor constitui prin alegeri
libere, periodice şi corecte, candidaturile vor fi stabilite pe principiul
meritocrat, avându-se în vedere competenţa, experienţa şi eficienţa în domeniu,
integritatea profesională şi responsabilitatea asumate pentru domeniul ales.
(5)Funcţionarii de orice grad din subordinea Ministerelor
vor fi selecţionaţi pe criterii meritocrate, numai prin concurs potrivit
competenţei, integrităţii profesionale şi morale şi responsabilităţii.
(6) Nici un grup politic sau civic şi nici o persoană nu pot
exercita suveranitatea în nume propriu.
3. ARTICOLUL 3 se modifică, completează şi actualizează
astfel:
Teritoriul
(1) Teritoriul Daciei este inalienabil. Limitele teritoriale
ale ţării nu pot fi schimbate sau rectificate decât prin voinţa majorităţii
poporului exprimată prin referendum naţional, în virtutea unei legi organice.
(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică,
cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului
internaţional.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în
comune, oraşe, judeţe şi douăsprezece noi regiuni administrative care să
respecte dimensiunile şi denumirile vechilor regiuni istorice româneşti. În
condiţiile unei legi organice, unele oraşe sunt declarate municipii.
(4) Pe teritoriul statului dac nu pot fi strămutate sau
colonizate populaţii străine.
4. ARTICOLUL
4 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Unitatea
poporului şi egalitatea între cetăţeni
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului dac şi
solidaritatea cetăţenilor săi.
(2) Dacia este patria comună şi indivizibilă a tuturor
cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică.
5. ARTICOLUL 5
se modifică, completează şi actualizează astfel:
Cetăţenia
(1) Cetăţenia dacă se dobândeşte, se păstrează sau se pierde
în condiţiile prevăzute de legea organică.
(2) Cetăţenia dacă nu poate fi retrasă aceluia care a
dobândit-o prin naştere.
6.
ARTICOLUL 6 se modifică, completează şi actualizează
astfel:
Dreptul la
identitate
(1) Statul are obligaţia de a recunoaşte şi a garanta
persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la
dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi
religioase.
(2) Măsurile de protecţie
luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii
persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu
principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni
daci.
7. ARTICOLUL 7 se modifică, completează şi
actualizează astfel:
Dacii din străinătate
Statul are obligaţia de a
sprijini întărirea legăturilor cu dacii din afara frontierelor ţării şi de a acţiona
pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale,
lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui
cetăţeni sunt.
8.
ARTICOLUL 8 se modifică, completează şi actualizează
astfel:
Pluralismul
şi partidele politice
(1) Pluralismul în societatea dacă este o condiţie şi o
garanţie a democraţiei creştine participative şi sociale constituţionale.
(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară
activitatea în condiţiile prezentei Constituţii şi ale legii. Ele contribuie la
definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor membrii şi
simpatizanţi pe care îi reprezintă, respectând suveranitatea naţională,
integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei creştine,
participative şi sociale.
(3) Sunt interzise partidele cu doctrine antidemocratice şi anticreştine
care au ca efect: manipularea, subjugarea şi exploatarea modernă a cetăţenilor,
dictatura şi distrugerea creştinismului prin promovarea ateismului sau
credinţelor străvechi păgâne, masonice şi luciferice prin metode şi tehnici
neconvenţionale subvenţionate sau sponsorizate de către corporaţii financiare
fictive şi oculte interne şi internaţionale care corup, şantajează sau
intimidează politicieni cu funcţii reprezentative în stat pentru a înrobi şi subjuga
economic poporul reprezentat de aceştia.
9. ARTICOLUL
9 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Sindicatele,
patronatele şi asociaţiile profesionale
Sindicatele, patronatele
şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea
potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea
drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale
membrilor lor.
10. ARTICOLUL 10 se modifică, completează
şi actualizează astfel.
Relaţii internaţionale
România întreţine şi
dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de bună
vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale
dreptului internaţional.
11. ARTICOLUL
11 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Dreptul
internaţional şi dreptul intern
(1) Statul dac se obligă să îndeplinească întocmai şi cu
bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Legislativ, potrivit legii, fac
parte din dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care Dacia urmează să
devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate
avea loc numai după revizuirea Constituţiei.
12. ARTICOLUL
12 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Simboluri
naţionale
(1) Drapelul Daciei este tricolor; culorile sunt aşezate
vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu; pe
el va fi aplicat simbolul drapelului
dacic „balaurul cu cap de lup”.
(2) Ziua naţională a Daciei este 1 Decembrie.
(3) Imnul naţional al Daciei este: „Din nou, Dacii liberi”
de Adrian Păunescu.
(4) Stema ţării va fi „Acvila Bicefală”[5]
pentru a evidenţia conducerea şi reprezentarea bicefală:politică şi religioasă ale ţării la nivelul cel mai
înalt, cu respectarea principiului
autonomiei funcţiei politice şi funcţiei religioase care coexistă şi se
intercondiţionează reciproc pe acelaşi teritoriu în cadrul aceluiaşi popor
eminamente creştin, compuse din:
a) Principele ţării ca Şef
al statului democrat participativ creştin şi social;
b) Întâiul Episcop al
ţării ca Lider spiritual al Bisericii creştine naţionale.
(5) Sigiliul statului va avea ca simbolul[6]
geto-dacic de pe poarta Sanctuarului de la Sarmisegetuza.
13. ARTICOLUL 13 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Limba oficială
În Dacia, limba oficială
este limba dacă.
14. ARTICOLUL
14 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Capitala
Capitala Daciei este
municipiul Bucureşti.
TITLUL
II
Drepturile,
libertăţile şi îndatoririle fundamentale
CAPITOLUL I
Dispoziţii
comune
15.
ARTICOLUL 15 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Universalitatea
(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile
consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de
acestea.
(2) Reprezentanţii şi funcţionarii Administraţiei de stat şi
Administraţiei Bisericeşti Naţionale în exercitarea atribuţiilor guvernamentale
sau religioase beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate de
constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile şi responsabilităţile prevăzute
de acestea în temeiul principiilor: „Nimeni nu este mai presus de lege” şi „ unităţii
poporului şi solidarităţii cetăţenilor”.
(3) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii
penale sau contravenţionale mai favorabile.
16. ARTICOLUL
16 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Egalitatea în
drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor
publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare,
pot fi ocupate, de persoanele care au cetăţenia dacă şi domiciliul în ţară, pe
criterii meritocrate(înaltă calificare, competenţă, responsabilitate, integritate
morală, spirituală şi profesională cu experienţă şi eficienţă în domeniu) şi pe
bază de concurs organizat în condiţiile legii. Statul dac are obligaţia să
garanteze egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor
funcţii şi demnităţi.
(4) În condiţiile renegocierii şi reconfirmării aderării
Daciei la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii
organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Administraţiile publice locale.
17. ARTICOLUL
17 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Cetăţenii
daci în străinătate
Statul Dac are obligaţia
să protejeze în străinătate ,nediscriminatoriu, pe toţi cetăţenii daci şi aceştia
trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de patrie, cu excepţia acelora ce
nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.
18.
ARTICOLUL 18 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Cetăţenii
străini şi apatrizii
(1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România
se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de
Constituţie şi de alte legi.
(2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile
legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care
România este parte.
19.
ARTICOLUL 19 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Extrădarea şi
expulzarea
(1) Cetăţeanul dac nu poate fi extrădat sau expulzat din
Dacia.
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii
daci pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care Dacia ca
succesoare a României este parte, în condiţiile legii şi pe bază de
reciprocitate.
(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în
baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.
20.
ARTICOLUL 20 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Tratatele
internaţionale privind drepturile omului
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi
libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate
la care Dacia ca succesoare a României este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele
privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Dacia ca succesoare a
României este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările
internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne
conţin dispoziţii mai favorabile.
ARTICOLUL
21
Accesul liber
la justiţie
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative
şi gratuite.
CAPITOLUL II
Drepturile şi libertăţile
fundamentale
ARTICOLUL 22
Dreptul la
viaţă şi la integritate fizică şi psihică
(1) Dreptul la viaţă,
precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt
garantate.
(2) Nimeni nu poate fi
supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori
degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea
este interzisă.
ARTICOLUL 23
Libertatea
individuală
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei
sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea
unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător
şi numai în cursul procesului penal.
(5) În cursul urmăririi penale arestarea
preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu
câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen
rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecată instanţa este obligată,
în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile,
legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată,
punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat
arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există
temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.
(7) Încheierile instanţei privind măsura
arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată
la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale
arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la
cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau
arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi
în alte situaţii prevăzute de lege.
(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să
ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii
judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.
(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau
aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.
(13) Sancţiunea
privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.
ARTICOLUL 24
Dreptul la
apărare
(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie
asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
ARTICOLUL
25
Libera
circulaţie
(1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate,
este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.
(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi
stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra,
precum şi de a reveni în ţară.
21. ARTICOLUL
26 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Viaţa intimă,
familială şi privată
(1) Instituţiile publice ale statului au obligaţia să respecte şi
ocrotească viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi,
dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele
moravuri.
22. ARTICOLUL 27 se modifică, completează şi
actualizează astfel:
Inviolabilitatea
domiciliului şi reşedinţei
(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu
poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără
învoirea acesteia nici înarmat, nici neînarmat.
(2) În ipoteza unei
violări de domiciliu sau reşedinţă prin agresiune asupra proprietarului sau
locatarului soldată cu moartea invadatorului agresor, proprietarul şi locatarul
vor fi prezumaţi ca fiind în autoapărare până la dovada contrarie.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege
pentru următoarele situaţii:
a) executarea unui mandat
de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
b) înlăturarea unei
primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
c) apărarea securităţii
naţionale sau a ordinii publice;
d) prevenirea răspândirii
unei epidemii.
(3) Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în
condiţiile şi în formele prevăzute de lege.
(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară
de cazul infracţiunilor flagrante.
ARTICOLUL
28
Secretul
corespondenţei
Secretul scrisorilor, al
telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al
celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.
ARTICOLUL
29
Libertatea
conştiinţei
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea
credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi
constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare
convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se
manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează
potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme,
mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se
bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în
armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.
(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit
propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.
23. ARTICOLUL
30 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Libertatea de
exprimare
(1) Libertatea de exprimare în limitele moralei creştine a
gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice
fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte
mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa
publicaţii şi obligaţia de a respecta morala creştină.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă
obligaţia de a respecta moralitatea creştină şi de a face publică sursa
finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia morala şi
credinţa creştină, demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici
dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege dezbinarea şi defăimarea ţării şi
a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de
clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau
la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri
şi credinţei creştine.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia
adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului,
organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de
multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii.
Delictele de presă se stabilesc prin lege.
24.
ARTICOLUL 31, se modifică, completează şi
actualizează astfel:
Dreptul la
informaţie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de
interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Instituţiile publice ale statului, potrivit
competenţelor şi atribuţiilor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea
corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de
interes personal. Reprezentantul, funcţionarul de orice rang şi legiuitorul
care nu respectă obligaţia de informare
corectă a cetăţenilor va fi sancţionat prin demitere sau demisie, iar în caz de
încălcare a legilor civile şi penale va suporta consecinţele legale.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze
măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.
(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private,
sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice, şi dreptul la
replică, în caz contrar persoana care şi-a încălcat obligaţia va fi sancţionată
prin demitere sau demisie în societatea sau trustul în care a lucrat şi dacă a
încălcat legea civilă sau penală va suporta consecinţele legale.
(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt
autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice exercitarea
dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii se reglementează prin lege
organică şi sunt obligate să respecte morala şi credinţa creştină, Constituţia,
şi legile ţării.
25.
ARTICOLUL 32 se modifică, completează şi
actualizează astfel:
Dreptul la
învăţătură
(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul
general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin
învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de
perfecţionare.
(2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba
dacă. În condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de
circulaţie internaţională.
(3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale
de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această
limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se
stabilesc prin lege.
(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii.
Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din
familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.
(5) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi
de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii.
(6) Autonomia universitară este garantată.
(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios,
potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul
religios este organizat şi garantat prin lege.
ARTICOLUL
33
Accesul la
cultură
(1) Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legii.
(2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi
de a accede la valorile culturii naţionale şi universale nu poate fi îngrădită.
(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii
spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi
conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii contemporane,
promovarea valorilor culturale şi artistice ale Daciei în lume.
ARTICOLUL
34
Dreptul la
ocrotirea sănătăţii
(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea
igienei şi a sănătăţii publice.
(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de
asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul
exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi
alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc
potrivit legii.
26.
ARTICOLUL 35 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Dreptul la
mediu sănătos
(1) Statul are obligaţia de a recunoaşte şi garanta dreptul
oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.
(2) Statul are obligaţia să asigure cadrul legislativ pentru
exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a
proteja şi a ameliora mediul înconjurător.
ARTICOLUL
36
Dreptul de
vot
(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani,
împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi
sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească
definitivă, la pierderea drepturilor electorale.
27. ARTICOLUL
37 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Dreptul de a
fi ales
(1) Au dreptul de a fi aleşi ca reprezentanţi ai
instituţiilor statului, cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile
prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în
partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
(2) Candidaţii pentru a-şi dovedi integritatea morală şi
profesională, competenţa, experienţa şi eficienţa într-un domeniu de activitate
trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta minimă de 50
de ani pentru orice funcţie executivă şi legislativă.
28. ARTICOLUL
38 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Dreptul de a
fi ales în Parlamentul European
În condiţiile aderării Daciei
ca succesoare a României la Uniunea Europeană, cetăţenii daci au dreptul de a
alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European.
29.
ARTICOLUL 39 se modifică, completează şi
actualizează astfel:
Libertatea
întrunirilor
(1)Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte
întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără
nici un fel de arme.
(2) Instituţiile statului cu competenţă în materie au
obligaţia angajării de negocieri cu manifestanţii manifestărilor populare
prevăzute la alin(1), pentru rezolvarea solicitărilor în temeiul respectării şi
garantării principiului unităţii poporului şi egalităţii între cetăţeni
prevăzut de articolul 4.
30.
ARTICOLUL 40 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Dreptul de
asociere
(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în
sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori
prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor
statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei
Daciei sunt neconstituţionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii
Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai
armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin
lege organică.
(4) Asociaţiile cu caracter secret, antidemocratic şi
anticreştin sunt interzise.
ARTICOLUL
41
Munca şi
protecţia socială a muncii
(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea
profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este
liberă.
(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială.
Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al
femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul
săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite
sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice,
stabilite prin lege.
(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel
mult 8 ore.
(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi
caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.
31. ARTICOLUL
42 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Interzicerea traficului
de persoane şi a muncii forţate
(1) Este interzis traficul sau comercializarea de persoane,
prin recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea acestora,
prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire,
fraudă ori înşelăciune, abuz de funcţie sau de drept sau profitând de vulnerabilitatea sau imposibilitatea victimelor de a se apăra
sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea
de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului de către cel care
are autoritate asupra altei persoane subordonate, în scopul exploatării şi
ţinerii lor în stare de robie.
(2) Formele de trafic de persoane sunt:
a) Exploatarea sexuală: prostituţia
forţată şi pornografia realizată prin constrângere.
b)Ţinerea unei persoane fizice
sau persoane juridice în stare de servitute prin sărăcire forţată sau
falimentare cauzată de neluarea de măsuri pentru restructurare, redresare,
rentabilizare în scopul eficientizării economiei, industriei, agriculturii şi
altor domenii de activitate din sectorul public, prin împovărare fiscală,
cauzate de un reprezentant sau funcţionar al statului prin neglijenţă sau
incompetenţă în serviciu, abuz de funcţie sau de drept prin crearea de
privilegii necuvenite persoanelor obediente lui, care au ca efect subminarea economiei, distrugerea industriei
şi agriculturii, lipsa locurilor de muncă în domeniul public şi privat prin
care se ajunge la o profundă criza morală şi economică de sistem.
(3) Pentru garantarea respectării drepturilor fundamentale
ale persoanelor,
Statul are
obligaţia de a crea cadrul legislativ
prin care va incrimina şi va sancţiona sever orice activitate infracţională ce
implică fapte de comerţ sau trafic cu fiinţe umane în scopul înrobirii şi
exploatării acestora. Cadrul legislativ va cuprinde şi măsurile legale prin care instituţiile
statului competente în materie vor asigura programe de asistenţă medicală şi de
protecţie socială a victimelor aflate în cauză, precum şi programe de protecţie
a martorilor implicaţi în soluţionarea unor infracţiuni de trafic de influenţă.
(4) Munca forţată este interzisă.
(5) Nu constituie muncă forţată:
a) activităţile pentru
îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit
legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;
b) munca unei persoane
condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de
libertate condiţionată;
c) prestaţiile impuse în
situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte
din obligaţiile civile normale stabilite de lege.
ARTICOLUL 43
Dreptul
la grevă
(1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea
intereselor profesionale, economice şi sociale.
(2) Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării
acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale
pentru societate.
32. ARTICOLUL
44 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Dreptul de proprietate
privată
(1) Dreptul de proprietate privată, precum şi creanţele
asupra domeniului privat al ţării administrat de stat, sunt garantate.
Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod
egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot
dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor decât în condiţii
expres rezultate din aderarea României autoarea Daciei la Uniunea Europeană şi
din alte tratate internaţionale la care Dacia prin România este parte, pe bază
de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin
moştenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât prin dezbatere şi
consultare populară, numai pentru o cauză de interes naţional şi de utilitate
publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Exproprierea va fi efectuată numai de instituţiile competente în materie ale
statului, şi nu poate fi delegată unei instituţii private.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de
trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei
sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general şi naţional,
instituţiile publice ale statului nu pot folosi subsolul unei proprietăţi private
imobiliare, fără o prealabilă şi corectă informare, consultare şi acceptare
populară, având obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse
solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune
imputabile statului.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se
stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin
justiţie şi lucrările de interes public vor fi suspendate până la soluţionarea
litigiului.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor
privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la
respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin
proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul
licit al dobândirii averii se dovedeşte în condiţiile legii.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din
infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
33. ARTICOLUL 45 se modifică, completează şi actualizează
astfel:
Libertatea
economică
Accesul liber al persoanei
la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în
condiţiile legii sunt garantate şi stimulate prin măsuri legale care să elimine
birocraţia, să acorde scutiri de taxe pentru persoane care îşi creează un loc
de muncă pentru sine sau şi pentru alte persoane.
ARTICOLUL
46
Dreptul la
moştenire
Dreptul la moştenire este
garantat.
ARTICOLUL
47
Nivelul de
trai
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică
şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai
decent.
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de
maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la
ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private,
prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială,
potrivit legii.
ARTICOLUL
48
Familia
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită
între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a
asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a
căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată
numai după căsătoria civilă.
(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu
cei din căsătorie.
ARTICOLUL
49
Protecţia
copiilor şi a tinerilor
(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de
protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.
(2) Statul este obligat să acorde alocaţii pentru copii şi
ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de
protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care
le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori
dezvoltarea normală sunt interzise.
(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca
salariaţi.
(5) Instituţiile publice ale statului au obligaţia să
contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la
viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.
34.ARTICOLUL
50 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Protecţia
persoanelor cu handicap
(1)Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială.
(2)Statul asigură realizarea unei politici naţionale de
egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea
participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii,
respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor, tutorilor şi
îngrijitorilor persoanelor cu deficienţe grave şi foarte grave.
(3)Statul trebuie să asigure un cadru legislativ pentru
crearea de cămine speciale pentru internarea nelimitată, tratarea şi
supravegherea specializată a persoanelor cu handicap psihic grav şi foarte grav
care pot constitui un pericol pentru membrii familiei sau a cărei îngrijire necesită calificare în domeniu psihiatric.
35.
ARTICOLUL 51 se modifică, completează şi
actualizează astfel:
Dreptul de
petiţionare
(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze instituţiilor
publice ale statului prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor, cu
excepţia petiţiilor formulate şi contrasemnate de părinţi în numele şi
interesul copiilor minori, şi cele formulate şi contrasemnate de cetăţeni în
numele şi interesul părinţilor sau altor rude până la gradul IV de rudenie sau
persoane fără rude apropiate aflate în întreţinerea sau grija lor pentru
deficienţe fizice şi psihice care sunt de natură să le împiedice exercitarea
dreptului de petiţionare.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze
petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de
taxă.
(4) Instituţiile publice ale statului au obligaţia să
răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.
35.
ARTICOLUL 52 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică
(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un
interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină
recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi
repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se
stabilesc prin lege organică.
(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate
prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii
şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu
rea-credinţă sau gravă neglijenţă contra cărora statul prin instituţiile
competente pentru restabilirea adevărului şi dreptăţii şi pentru repararea
prejudiciului trebuie să se îndrepte contra persoanei vinovate care va suporta
toate rigorile legii.
ARTICOLUL 53
Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi
restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea
securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a
drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale;
prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară
într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia
care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce
atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
CAPITOLUL
III
Îndatoririle
fundamentale
36. ARTICOLUL
54 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Fidelitatea
faţă de ţară
(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.
(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice,
precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le
revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege. Nerespectarea
jurământului atrage demiterea sau demisia reprezentantului sau funcţionarului public
şi dacă a săvârşit fapte producătoare de prejudicii va fi angajată şi
răspunderea civilă sau penală după caz.
ARTICOLUL
55
Apărarea
ţării
(1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România.
(2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare
se stabilesc prin lege organică.
(3) Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani
şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii
organice.
37.
ARTICOLUL 56 se modifică, completează şi
actualizează astfel:
Contribuţii
financiare
(1) Cetăţenii au obligaţia
să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de
impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale care nu trebuie
să fie împovărătoare pentru cetăţeni.
(3) Orice alte prestaţii
sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.
ARTICOLUL
57
Exercitarea
drepturilor şi a libertăţilor
Cetăţenii români,
cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile
constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile
celorlalţi.
CAPITOLUL
IV
Avocatul
Poporului
38. ARTICOLUL
58 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Angajarea şi
rolul
(1) Avocatul Poporului este
angajat prin concurs, pe durată nedeterminată, potrivit integrităţii morale şi
profesionale, calificării, experienţei juridice de minim 10 ani cu rezultate
remarcabile în domeniul juridic sau universitar pentru apărarea drepturilor şi
libertăţilor persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului Poporului sunt angajaţi
tot prin concurs pe perioadă nedeterminată potrivit criteriilor meritocrate
fiind specializaţi pe domenii de activitate.
(2) Avocatul Poporului şi
adjuncţii săi nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu
excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
(3) Organizarea şi
funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică.
38.
ARTICOLUL 59
se modifică, completează şi actualizează astfel:
Exercitarea
atribuţiilor
(1) Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile
din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile
lor, în limitele stabilite de lege.
(2) Instituţiile publice sunt obligate să asigure
Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.
39. ARTICOLUL 60 se modifică, completează
şi actualizează astfel:
Raportul în Consiliului
Legislativ al ţării
Avocatul Poporului prezintă Legislativului rapoarte,
anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind
legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a
libertăţilor cetăţenilor.
40. TITLUL III se modifică, completează
şi actualizează astfel:
Instituţiile publice centrale ale ţării
41. CAPITOLUL I se modifică, completează
şi actualizează astfel:
Consiliul
Legislativ al ţării
SECŢIUNEA
1
Organizare şi
funcţionare
42. ARTICOLUL 61 se modifică, completează
şi actualizează astfel:
Rolul şi
structura
Consiliul
Legislativ al ţării este organul legiuitor al poporului dac şi unica instituţie
legiuitoare a ţării.
43. ARTICOLUL 62 se modifică, completează
şi actualizează astfel:
Alegerea Consiliului
Legislativ al Ţării
(1) Consiliul Legislativ al ţării este ales prin
vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit noii legi
electorale.
(2) Organizaţiile cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale, care nu pot obţine numărul necesar de voturi pentru a
fi reprezentate în Consiliul Legislativ al ţării, se vor asocia în condiţiile
legi şi vor forma Asociaţia Minorităţilor Naţionale din Dacia, vor adopta un
statut propriu de funcţionare în care vor stabili ca prin rotaţie, fiecare
minoritate să deţină şefia asociaţiei pe perioada unui mandat electoral în care
va avea dreptul de a desemna un
reprezentant al tuturor minorităţilor în Consiliul Legislativ al ţării care
trebuie să fie susţinut de 2/3 din majoritatea membrilor asociaţiei, în
condiţiile noii legi electorale. Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi
reprezentaţi în Consiliul Legislativ al
ţării numai de un singur reprezentant agreat şi susţinut pe întreaga perioadă a
mandatului de toate minorităţile membre ale asociaţiei.
(3) Consiliului Legislativ al ţării va avea 24 de membri de înaltă calificare,
probitate morală şi profesională cu o vechime de minim 10 ani şi o vastă
experienţă şi eficienţă dovedită în domenii importante ale ţării: economic,
juridic, ştiinţă, tehnică şi cercetare, educaţie şi învăţământ, sport, turism,
agricultură, industrie, mine, petrol, geologie şi altele.
44. ARTICOLUL 63 se modifică, completează
şi actualizează astfel:
Durata
mandatului
(1) Consiliul Legislativ este ales pentru un
mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de
război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora.
(2) Alegerile pentru Consiliul Legislativ al
Ţării se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la
dizolvarea Parlamentului.
(3) Consiliul Legislativ
al Ţării nou ales se întruneşte, la
convocarea Şefului Statului, în cel mult 20 de zile de la alegeri.
(4) Mandatul Camerelor Parlamentului care îşi
încheie activitatea se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Consiliu
Legislativ al Ţării. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi
nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.
(5) Proiectele de legi sau propunerile
legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent îşi continuă
procedura în noul Consiliu Legislativ al Ţării.
45. ARTICOLUL 64 se modifică, completează
şi actualizează astfel:
Organizarea
internă
(1) Organizarea şi funcţionarea Consiliului
Legislativ al Ţării se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare
Consiliului Legislativ al Ţării sunt prevăzute în bugetele aprobate de acesta.
(2) Consiliul Legislativ al Ţării îşi alege un
birou permanent. Preşedintele Consiliului Legislativ al Ţării este ales pe
durata mandatului. Ceilalţi membri ai biroului permanent sunt aleşi la
începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi
înainte de expirarea mandatului.
(3) Consiliul Legislativ al Ţării îşi constituie 4
comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii
speciale. Numai în situaţie de balotaj la voturile exprimate de comisii,
preşedintele de comisie îşi va exercita dreptul de vot dublu pentru promovarea
propunerii legislative care i se pare mai corectă şi oportună.
46. ARTICOLUL 65 se modifică, completează
şi actualizează:
Şedinţele
Consiliului Legislativ al Ţării
(1) Consiliul
Legislativ al Ţării îşi desfăşoară lucrările în şedinţe potrivit unui
regulament adoptat cu votul majorităţii legiuitorilor, pentru:
a) primirea mesajului Principelui Ţării;
b) aprobarea bugetului de stat şi a bugetului
asigurărilor sociale de stat;
c) declararea mobilizării totale sau parţiale;
d) declararea stării de război;
e) suspendarea sau încetarea ostilităţilor
militare;
f) aprobarea strategiei naţionale de apărare a
ţării;
g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de
Apărare a Ţării;
h) stabilirea statutului legiuitorilor,
stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
i) îndeplinirea altor atribuţii care, potrivit
Constituţiei sau regulamentului, cad în competenţa Consiliului Legislativ al
ţării.
47. ARTICOLUL 66 se modifică, completează
şi actualizează astfel:
Sesiuni
(1) Consiliul Legislativ al Ţării se întruneşte
în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu
poate depăşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi
nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie.
(2) Consiliul Legislativ al Ţării se întruneşte
şi în sesiuni extraordinare, la cererea Domnitorului, a biroului permanent al
său, ori a cel puţin o treime din numărul legiuitorilor.
(3) Convocarea Consiliului Legislativ al Ţării se
face de preşedintele acestuia.
48. ARTICOLUL 67 se modifică, completează
şi actualizează astfel:
Actele
juridice şi cvorumul legal
Consiliul Legislativ al ţării adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa
majorităţii membrilor.
49. ARTICOLUL 68 se modifică, completează şi actualizează:
Caracterul
public al şedinţelor
(1) Şedinţele Consiliului Legislativ al Ţării
sunt publice.
(2) Consiliul Legislativ al Ţării poate hotărî ca
anumite şedinţe care privesc securitatea şi siguranţa ţării să fie secrete.
50. SECŢIUNEA a 2-a se completează, modifică şi actualizează astfel:
Statutul consilierilor
legiuitori
51. ARTICOLUL 69 se modifică, completează şi actualizează
astfel:
Mandatul
reprezentativ al consilierilor legiuitori
(1) În exercitarea mandatului, legiuitorii sunt
în serviciul poporului.
(2) Orice mandat
imperativ este nul.
52. ARTICOLUL 70 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Mandatul consilierilor
legiuitori
(1) Legiuitorii intră în exerciţiul mandatului la
data întrunirii legale a Consiliului Legiuitor al Ţării din care fac parte, sub
condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului. Jurământul se
stabileşte prin lege organică.
(2) Calitatea de consilier legiuitor încetează la
data întrunirii legale a Consiliului Legislativ al Ţării nou ales sau în caz de
demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de
deces.
53. ARTICOLUL 71 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Incompatibilităţi
(1) Calitatea de Consilier legiuitor este
incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de stat sau funcţii private.
(3) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege
organică.
54. ARTICOLUL 72 se modifică, completează şi actualizează
astfel:
Imunitatea
consilierilor legiuitori
(1) Legiuitorii nu pot fi traşi la răspundere
juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea
mandatului.
(2) În situaţia existenţei unei învinuiri sau
acuzaţii prin care s-a întocmit un dosar de cercetare unui legiuitor suspectat
de fapte ilegale sau ilicite, nu poate fi invocată imunitatea în apărarea sa,
el având obligaţia să se supună legii ca orice alt cetăţean în temeiul
principiului potrivit căruia: „Nimeni nu
este mai presus de lege”.
(3) Un legiuitor
căruia i s-a întocmit un dosar de cercetare care îi aduce atingere integrităţii
morale şi profesionale, îşi va pierde de drept mandatul de consilier legiuitor,
funcţia sa va fi declarată vacantă şi se vor lua măsurile legale pentru
alegerea unui nou consilier legiuitor. La încheierea cercetării sau a
judecăţii, dacă legiuitorul va fi găsit nevinovat, statul îi va plăti daune
morale în condiţiile constituţiei şi
legilor, urmând ca pentru restabilirea
adevărului şi dreptăţii şi pentru recuperarea prejudiciului instituţiile
abilitate ale statului să se îndrepte în
condiţiile legii împotriva persoanei vinovată de învinuirea nedreaptă prin care
a vătămat integritatea profesională şi morală a unui cetăţean cu atribuţie
publică.
SECŢIUNEA
a 3-a
Legiferarea
55. ARTICOLUL
73 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Categorii de
legi
(1) Consiliul Legislativ al Ţării adoptă legi
constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire
a Constituţiei.
(3) Prin lege organică se reglementează:
a) sistemul electoral; organizarea şi
funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;
b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea
partidelor politice;
c) statutul consilierilor legiuitori, stabilirea
indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
e) organizarea Guvernului şi a Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării;
f) regimul stării de mobilizare parţială sau
totală a forţelor armate şi al stării de război;
g) regimul stării de asediu şi al stării de
urgenţă;
h) infracţiunile, pedepsele şi regimul
executării acestora;
i) acordarea amnistiei sau a graţierii
colective;
j) statutul funcţionarilor publici;
k) contenciosul administrativ;
l) organizarea şi funcţionarea Consiliului
Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public
şi a Curţii de Conturi;
m) regimul juridic general al proprietăţii şi al
moştenirii;
n) organizarea generală a învăţământului;
o) organizarea administraţiei publice locale, a
teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;
p) regimul general privind raporturile de muncă,
sindicatele, patronatele şi protecţia socială;
r) statutul minorităţilor naţionale din România;
s) regimul general al cultelor;
t) celelalte domenii pentru care în Constituţie
se prevede adoptarea de legi organice.
56. ARTICOLUL 74 se modifică, completează
şi actualizează astfel:
Iniţiativa
legislativă
(1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz,
Guvernului, membrilor Consiliului Legislativ al ţării sau unui număr de cel
puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot iniţiativă care obligatoriu
iniţiativa populară va fi susţinută şi prezentată în Consiliul Legislativ de
Principe ca Reprezentant al poporului. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la
iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin şapte regiuni ale
ţării, iar în fiecare din aceste regiuni, respectiv în municipiul Bucureşti,
trebuie să fie înregistrate cel puţin 14.300 de semnături în sprijinul acestei
iniţiative.
(2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative
a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi
graţierea.
(3) Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă
prin transmiterea proiectului de lege către Consiliul Legislativ competent să
îl adopte.
(4) Legiuitorii şi cetăţenii care exercită
dreptul la iniţiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în
forma cerută pentru proiectele de legi.
(5) Propunerile legislative se supun dezbaterii Consiliului
Legislativ al ţării competent să le adopte.
57. ARTICOLUL 75 se modifică,
completează şi actualizează astfel:
Sesizarea
Consiliului Legislativ al Ţării
(1) Se supun spre dezbatere şi adoptare
Consiliului Legislativ al Ţării, proiectele de legi şi propunerile legislative
pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a
măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri,
precum şi proiectele legilor organice prevăzute la articolul 3 aliniatul (1),(2)
şi (3), 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 44 alineatul
(4), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73
alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 80 alineatul (5), articolul 83 alineatul (3), articolul 102
alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3),
articolul 118 alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126
alineatele (4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de
legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptării, ca primă
Cameră sesizată, Senatului.
(2) Consiliul Legislativ al ţării sesizat se
pronunţă în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate
deosebită termenul este de 60 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se
consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.
58. ARTICOLUL 76 se completează, modifică şi actualizează astfel:
Adoptarea
legilor şi a hotărârilor
(1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele
Consiliului Legislativ al Ţării şi al Comitetului legislativ al său se adoptă
cu votul majorităţii membrilor lor.
(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu
votul majorităţii membrilor prezenţi în Consiliul Legislativ al Ţării.
(3) La cererea Principelui sau a unui ministru al
Guvernului sau din proprie iniţiativă, Consiliul Legislativ al ţării poate
adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă,
stabilită potrivit regulamentului Consiliului Legislativ al ţării.
59. ARTICOLUL 77 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Promulgarea
legii
(1) Legea se trimite, spre promulgare, Principelui
ţării. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la
primire.
(2) Înainte de promulgare, Principele poate cere Consiliului
legislativ, o singură dată, reexaminarea legii.
(3) Dacă Principele a cerut reexaminarea legii
ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se
face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de
la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat
constituţionalitatea.
ARTICOLUL 78
Intrarea în
vigoare a legii
Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi
intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară
prevăzută în textul ei.
60. ARTICOLUL 79 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Comitetul
Legislativ
(1) Comitetul Legislativ este organ consultativ
de specialitate al Consiliului Legislativ al Ţării, care avizează proiectele de
acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării întregii
legislaţii. El ţine evidenţa oficială a legislaţiei Daciei.
(2) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Comitetului Legislativ se stabilesc prin lege organică.
61. CAPITOLUL II se modifică, completează şi actualizează astfel:
Principele
Daciei
62. ARTICOLUL 80 se modifică, completează
şi actualizează astfel:
Rolul şi prerogativele Principelui
(1) Principele va purta titulatura de Domn al
ţării, iar in situaţia în care funcţia este ocupată de o femeie, Principesa va
avea titulatura de Doamnă a ţării.
Principele trebuie să fie creştin pentru că reprezintă ţara care este
eminamente creştină şi trebuie să fie garantul:
a) Credinţei creştine cu toate valorile, principiile,
rânduielile şi legile morale şi
spirituale divine afirmate de Biblie.
b) Independenţei naţionale, al unităţii şi al
integrităţii teritoriale a ţării şi al solidarităţii cetăţenilor.
(2) Principele veghează la respectarea
Constituţiei şi la buna funcţionare a instituţiilor publice ale statului şi
este garantul unităţii poporului şi solidarităţii cetăţenilor.
(3)Pentru îndeplinirea
corectă şi eficientă a rolului şi prerogativelor sale, Principele va avea în subordinea
sa un Consiliu Consultativ format din 4 specialişti cu înaltă calificare, master
şi doctorat cu vechime, experienţă şi eficienţă dovedite de rezultate
profesionale considerabile, lăudabile sau premiate pe parcursul a minim 15
ani în domeniile strategice în care s-au
specializat.
(4)Consiliul Consultativ al Domnitorului va fi compus din:
a) Un Consilier Magistrat
angajat prin concurs organizat de I.N.M. care îl va îndruma pe Principe să administreze
şi să judece speţele aflate în competenţa sa în cadrul C.S.M, având dreptul să
îl reprezinte în C.S.M. prin delegare de competenţe expres prevăzute de
Regulamentul Consiliului Consultativ al Principelui.
b) Un Consilier
Militar dintre ofiţerii cu
grad de general sau amiral în armată specializat şi în drept
internaţional cu experienţă în probleme
de politică externă care va fi angajat prin concurs organizat de Instituţia
Universitară cu cel mai înalt grad din
armată, având dreptul să îl reprezinte pe Principe în C.S.A.T, în raporturile
cu armata şi în relaţii de politică externă pe probleme militare şi diplomatice
prin delegare de competenţe expres prevăzute de Regulamentul Consiliului
Consultativ al Principelui.
c) Un Consilier Manager cu
studii economice administrative şi manageriale cu licenţe, master, doctorat şi specializare
în străinătate, având dreptul să-l reprezinte pe Principe în conducerea
Guvernului şi în relaţii de politică externă pe probleme economice prin
delegare de competenţe expres prevăzute de Regulamentul Consiliului Consultativ
al Principelui.
d) Un Consilier
Evanghelist bun cunoscător al Evangheliei şi Bibliei care poate fi din orice
Cult în temeiul principiului unităţii poporului şi solidarităţii cetăţenilor
creştini Statul trebuie să rămână autonom de Biserica creştină Naţională şi de
Cultele creştine recunoscute de lege şi în consecinţă este obligat să respecte
creştinismul numai în raport cu Biblia nu şi cu dogmele teologice ale Bisericii
naţionale şi ale tuturor Cultelor şi Denominaţiunilor, respectarea preceptelor
biblice fiind suficiente să apere valorile, principiile şi morala monoteismului
creştin. Consilierul evanghelist va fi examinat cu privire la cunoştinţele sale
de către o comisie constituită din 13 membrii, doi din Biserica naţională şi
câte un reprezentant al fiecărei Biserici creştine recunoscută prin lege, având
dreptul să-l reprezinte pe Principe în relaţiile cu Biserica creştină naţională
şi cu celelalte Culte creştine, prin delegare de competenţe expres prevăzute de
Regulamentul Consiliului Consultativ al Principelui.
(5) Înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Consiliului Consultativ al Principelui se stabilesc
prin lege organică.
63. ARTICOLUL 81 se modifică, completează şi actualizează
astfel.
Alegerea Principelui
(1) Principele ţării este creştin şi este ales
prin vot universal, uninominal, egal, direct, secret, corect şi liber exprimat.
(2) Este declarat ales candidatul care a
întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor
înscrişi în listele electorale.
(3) În cazul în care nici unul dintre candidaţi
nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin,
între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în
primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de
voturi.
(4) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de
Principe al Daciei decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi
succesive.
64. ARTICOLUL 82 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Validarea
mandatului, ungerea(mir-ungerea) de către Liderul Bisericii Naţionale şi depunerea
jurământului
(1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de
Principe este validat de Curtea Constituţională.
(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată este
uns(mir-uns) de Liderul Bisericii Naţionale şi apoi depune în faţa Consiliului
Legislativ al Ţării în şedinţă, următorul jurământ:
„Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru
propăşirea spirituală şi materială a poporului dac, să respect Constituţia şi
legile ţării, să apăr democraţia participativă, creştină şi socială, drepturile
şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa,
unitatea şi integritatea teritorială a Daciei. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!“.
65. ARTICOLUL 83 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Durata
mandatului
(1) Mandatul Principelui Daciei este de 5 ani şi
se exercită de la data depunerii jurământului.
(2) Şeful Statului al cărui mandat s-a încheiat
îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de către Principele nou
ales.
(3) Mandatul Principele poate fi prelungit, prin
lege organică, în caz de război sau de catastrofă.
66. ARTICOLUL 84 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Incompatibilităţi
şi imunităţi
(1) În timpul mandatului, Principele Daciei nu
poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie
publică sau privată.
(2) Principele Daciei se bucură de imunitate.
Prevederile articolului 72 alineatul (1), (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.
67. ARTICOLUL 85 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Alegerea
Guvernului
(1) Miniştrii Guvernului sunt aleşi prin vot
universal, uninominal, egal, direct, secret, corect şi liber exprimat.
(2) Înscrierea
candidaturilor se va face uninominal pe fiecare minister în parte, candidaţii
având obligaţia să îndeplinească condiţiile de înaltă ţinută morală şi
probitate managerială fiind specializaţi în ţară sau în străinătate în
domeniile aflate în jurisdicţia fiecărui minister.
(3)Pentru fiecare
minister este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de
scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale.
(4) În cazul în care nici unul dintre candidaţii
unui minister nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de
scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi
obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai
mare număr de voturi la fiecare minister.
(5) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de
Ministru al Guvernului decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi
succesive.
(6) În caz de vacanţă a unei funcţii în cadrul unui
minister va fi confirmat în acea funcţie următorul candidat din al doilea tur
sau din primul tur câştigat de către ministrul care şi-a pierdut mandatul, prin
deces, boală gravă, demisie sau revocare în condiţiile legii.
68. ARTICOLUL
86 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Conducerea
Guvernului
Principele Daciei conduce Guvernul personal sau prin delegare de
competenţă.
69.
ARTICOLUL 87 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Delegarea competenţei de conducere a Guvernului
Consilierului Consultativ în domeniul managementului al Principelui, în unele
situaţii stabilite prin lege.
(1) Principele Daciei este
Liderul Guvernului şi dispune de dreptul de veto în cadrul acestuia.
(2) Principele Daciei conduce toate şedinţele Guvernului cu
excepţia celor în care:
a) Se află în străinătate în exercitarea
atribuţiilor de politică externă.
b) Activitatea Guvernului
se suprapune cu activitatea unei alte instituţii centrale a statului în care
are atribuţii constituţionale de exercitat în condiţii de urgenţă care nu mai
pot suferi amânare şi nici şedinţa Guvernului nu suportă amânare.
c) Sănătatea nu-i permite
să fie prezent.
(3) Confirmă miniştrii aleşi
de popor. Şi revocă miniştrii asupra cărora s-a început o cercetare.
(4)Confirmă funcţionarii admişi prin concurs în toate
funcţiile publice centrale şi teritoriale şi-i revocă pe cei asupra cărora s-a
început o anchetă.
(5) Actele emise prin delegare de competenţă sunt semnate în
numele Principelui de Consilierul delegat cu competenţă de conducere a
Guvernului.
70.
ARTICOLUL 88 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Mesaje
(1)Principele Daciei adresează Consiliului Legislativ mesaje
cu privire la principalele probleme politice, economice sau de interes major
naţional ale naţiunii.
(2) În mesajele sale va folosi ca formulă de introducere
expresia: „IO[7] Domnul Daciei…”.
71.
ARTICOLUL 89 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Dizolvarea
Parlamentului
(1) Principele Daciei poate să dizolve Consiliul Legislativ
al Ţării, dacă Curtea Constituţională declară ca neconstituţionale trei legi
consecutive adoptate de acesta.
(2) În cursul unui an, Consiliul Legislativ poate fi
dizolvat o singură dată.
(3) Consiliul Legislativ
al Ţării nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Principelui
Daciei şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de
urgenţă.
72.
ARTICOLUL 90 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Referendumul
Principele Daciei, după
consultarea Partidelor politice guvernamentale şi extraguvernamentale, mişcărilor,
asociaţiilor şi societăţilor civice, poate cere poporului să-şi exprime, prin
referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.
73.
ARTICOLUL 91 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Atribuţii în
domeniul politicii externe
(1) Principele încheie tratate internaţionale în numele
Daciei, negociate de miniştrii Guvernului, şi le supune spre ratificare
Consiliului Legislativ al Ţării, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi
acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit
procedurii stabilite prin lege.
(2) Principele, la propunerea Ministrului de externe,
acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă
înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi
pe lângă Principele Daciei.
74.
ARTICOLUL 92 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Atribuţii în
domeniul apărării
(1) Principele Daciei este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte
funcţia de Lider al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
(2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Consiliului
Legislativ al Ţării, mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. Numai
în cazuri excepţionale, hotărârea Principelui se supune ulterior aprobării
Consiliului Legislativ al Ţării, în cel mult 5 zile de la adoptare.
(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării,
Principele Daciei ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat
la cunoştinţă Consiliului Legislativ al Ţării, printr-un mesaj. Dacă Consiliul
Legislativ nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la
declanşarea agresiunii.
(4) În caz de mobilizare sau de război Consiliul Legislativ
îşi continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în
sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor.
75.
ARTICOLUL 93 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Măsuri
excepţionale
(1) Principele Daciei instituie, potrivit legii, starea de
asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi
administrativ-teritoriale şi solicită Consiliului Legislativ încuviinţarea
măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
(2) Dacă Consiliul Legislativ nu se află în sesiune, el se
convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau
a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.
76.
ARTICOLUL 94 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Alte atribuţii
Principele Daciei
îndeplineşte şi următoarele atribuţii:
(1) Este Liderul Suprem al
Consiliului Legislativ al ţării şi conduce şedinţele acestuia atunci când
participă la ele pentru a susţine iniţiativele populare sau pentru a-şi exercita
dreptul de veto în Consiliul Legislativ al Ţării numai în situaţiile de balotaj
la vot al celor 24 de legiuitori, pentru a fi promovate amendamentele pe care
le consideră ca fiind cele mai corecte şi oportune, după ce în prealabil şi-a
îndeplinit obligaţia de a informa corect şi a chema la consultări:
a) Partidele politice cu
sau fără reprezentare în Guvern, mişcările, organizaţiile şi asociaţiile
civice, şi alte categorii sociale care au un interes în promovarea sau
nepromovarea legii, măsurii sau amendamentului controversat sau aflat în
balotaj în probleme economice, de sănătate, de educaţie, financiare, fiscale şi
altele care privesc dezvoltarea, progresul şi bunăstarea poporului.
b) Liderul Bisericii creştine Naţionale, şi
ceilalţi Lideri ai Cultelor creştine recunoscute prin lege în probleme care
privesc reglementarea şi respectarea valorilor, principiilor, tradiţiilor,
drepturilor individuale şi colective prevăzute de tratatele internaţionale care
nu trebuie să încalce morala şi religia creştină.
(2)Este Liderul Suprem al C.S.M. şi conduce şedinţele
acestuia numai în situaţia când participă la ele pentru exercitarea
prerogativelor sale de garant al Constituţiei şi statului de drept.
(3) În temeiul unei
Legi organice Principele are „dreptul la judecată”[8]
în procedură specializată urgentă numită „Ordonanţă Princiară” în complet de
judecată special 1+4, compus din Principe ca Judecător Suprem de Onoare şi
patru judecători specializaţi în judecarea cauzelor urgente pentru fapte
deosebit de grave care pun în pericol siguranţa naţională în cazuri
excepţionale expres prevăzute de lege şi
alte cauze speciale ce vor fi stabilite prin Legea organică în condiţiile
articolului 126 alineatul (5) care va reglementa procedura de judecată
specializată urgentă numită „Ordonanţă princiară” şi modul de compunere,
funcţionare, precum şi atribuţiile şi domeniile excepţionale de judecată dată
în competenţa completului specializat de judecată 1+4 ce va funcţiona în cadrul
Funcţiei[9]
Judecătoreşti potrivit legislaţiei şi procedurilor acesteia.
(4))Are drept de graţiere şi de amnistie politică, însă
acesta nu se aplică în cazul miniştrilor, legiuitorilor sau magistraţilor
condamnaţi.
(5)Conferă decoraţii şi titluri de onoare;.
(6)Acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral.
(7) Acordă graţierea individuală.
77.
ARTICOLUL 95 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Suspendarea
din funcţie
(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă
prevederile Constituţiei, Principele Daciei poate fi suspendat din funcţie de Consiliul
Legislativ al Ţării, cu votul majorităţii legiuitorilor, după ce actele şi
faptele sale au fost verificate de Curtea Constituţională şi au fost
considerate încălcări grave ale Constituţiei şi după ce a fost înştiinţat şi Liderul
Suprem al Bisericii Naţionale care l-a
uns în funcţie cu scopul de a confirma suspendarea printr-un Acord scris care
în situaţia unui Balotaj la vot în Consiliu va fi echivalent cu votul care va
asigura majoritatea necesară suspendării. Principele poate da Curţii
Constituţionale explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.
(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată
de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce,
neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.
(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată,
în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea
Principelui.
78.
ARTICOLUL 96 se modifică, completează si actualizează astfel:
Punerea sub
acuzare
(1) Consiliul Legislativ al ţării, cu votul a cel puţin două
treimi din numărul legiuitorilor, pot hotărî punerea sub acuzare a Principelui
Daciei pentru înaltă trădare.
(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de
majoritatea legiuitorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Principelui pentru a putea da explicaţii cu privire la
faptele ce i se impută.
(3) De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii
Principele este suspendat de drept.
(4) Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie. Principele este demis de drept la data rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare.
79.
ARTICOLUL 97 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Vacanţa
funcţiei
(1) Vacanţa a funcţiei de Principe al Daciei intervine în
caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a
exercitării atribuţiilor sau de deces.
(2)
În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de
Principe al Daciei, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Principe.
80.
ARTICOLUL 98 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Interimatul
funcţiei
(1) Dacă funcţia de Principe devine vacantă ori dacă
Principele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară
de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură de către Consilierul
Consultativ pe probleme manageriale al Principelui.
(2) Atribuţiile prevăzute la articolele 88–90 nu pot fi
exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale.
81. ARTICOLUL 99 se modifică, completează
şi actualizează astfel:
Răspunderea
Principelui interimar
Dacă persoana care asigură
interimatul funcţiei de Principe săvârşeşte fapte grave, prin care se încalcă
prevederile Constituţiei, se aplică articolul 95 şi articolul 98.
82.
ARTICOLUL 100 se modifică, completează si actualizează astfel:
Actele
Principelui
(1) În exercitarea atribuţiilor sale extraguvernamentale şi
de politică externă, Principele Daciei emite decrete care se publică în Monitorul
Oficial al Daciei. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.
(2) Decretele emise de Principele Daciei în exercitarea
atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92
alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a),
b) şi d) se contrasemnează de Consilierii Consultativi ai Principelui
corespunzător domeniilor pe care sunt repartizaţi.
83.
ARTICOLUL 101 se modifică, completează, şi actualizează astfel:
Indemnizaţia
şi celelalte drepturi
Indemnizaţia şi celelalte
drepturi ale Preşedintelui României se stabilesc prin lege.
CAPITOLUL III
Guvernul
84.
ARTICOLUL 102 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Rolul şi
structura
(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat
de Consiliul Legislativ al Ţării, asigură realizarea politicii interne şi
externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
(2) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează
cu organismele sociale interesate.
(3) Guvernul este alcătuit din Principe, miniştri şi înalţi
funcţionari de stat angajaţi prin concurs în subordinea miniştrilor în temeiul
unei legi organice.
85.
ARTICOLUL 103 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Învestitura
(1) Principele Daciei confirmă pe funcţie miniştrii după
validarea alegerii acestora.
(2) Programul întocmit de miniştrii Guvernului se dezbate de
Consiliul Legislativ al Ţării, în şedinţă publică. Consiliul Legislativ al
Ţării acordă încredere programului Guvernului
cu votul majorităţii legiuitorilor.
86.
ARTICOLUL 104 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Jurământul de
credinţă
(1) Miniştrii Guvernului vor depune individual, în faţa
Principelui Daciei, jurământul de la articolul 82.
(2) Guvernul în întregul său şi fiecare membru în parte îşi
exercită mandatul, începând de la data depunerii jurământului.
87.ARTICOLUL 105 se modifică, completează
şi actualizează astfel:
Incompatibilităţi
(1) Funcţia de membru al
Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de stat. De
asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare
profesională salarizate în cadrul organizaţiilor cu scop comercial.
(2) Alte incompatibilităţi
se stabilesc prin lege organică.
ARTICOLUL 106
Încetarea funcţiei de membru al
Guvernului
Funcţia de membru al
Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor
electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte
cazuri prevăzute de lege.
88.
ARTICOLUL 107 se modifică, se completează şi se actualizează astfel:
Conducerea
Guvernului
(1) Principele conduce Guvernul şi coordonează activitatea
membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Consiliului
Legislativ al ţării rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului,
care se dezbat cu prioritate.
(2) Dacă un membru al
Guvernului se află în una din situaţiile prevăzute la articolul 106, următorul
candidat ca număr de voturi obţinute pentru ocuparea funcţiei va fi validat
pentru ocuparea acesteia, şi numai în situaţia în care şi el este în
imposibilitatea de a prelua mandatul se organizează o nouă alegere, în termen
de 45 de zile.
89.
ARTICOLUL 108 se modifică, se completează şi se actualizează astfel:
Actele
Guvernului
(1) Guvernul adoptă
hotărâri şi ordonanţe.
(2) Hotărârile se emit
pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonanţele se emit în
temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute
de aceasta.
(4) Hotărârile şi
ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de Principe, şi se contrasemnează de
doi miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în
Monitorul Oficial al Daciei. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a
ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor
interesate.
90.
ARTICOLUL 109 se modifică, se completează şi se actualizează astfel:
Răspunderea
membrilor Guvernului
(1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Consiliului
Legislativ al Ţării pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului
răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi
pentru actele acestuia.
(2) Numai Consiliul Legislativ al Ţării şi Procurorul
General al Daciei au dreptul să ceară urmărirea penală a miniştrilor Guvernului
pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea
penală, Principele Daciei poate dispune suspendarea acestora din funcţie.
Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din
funcţie. Competenţa de judecată aparţine înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile miniştrilor
Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea
ministerială.
91.
ARTICOLUL 110 se modifică, se completează si se actualizează astfel:
Încetarea
mandatului
(1) Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării
alegerilor legislative generale.
(2) Guvernul este demis la data retragerii de către
Consiliul Legislativ a încrederii acordate programului de guvernare a cărui
ineficienţă este evidentă.
(3) În situaţiile prevăzute în alineatul (2) sunt aplicabile
prevederile articolului 103.
(4) Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor
(1) şi (2) îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor
publice, până la depunerea jurământului de miniştrii noului Guvern.
92.
CAPITOLUL IV se modifică, se completează şi se actualizează astfel:
Raporturile
Consiliului Legislativ al Ţării cu Guvernul
93.
ARTICOLUL 111 se completează şi se modifică astfel:
Informarea
Consiliului Legislativ al Ţării
(1) Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice,
în cadrul controlului Consiliului Legislativ al ţării asupra activităţii lor,
sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de acesta, de
comisiile Consiliului, prin intermediul preşedinţilor acestora. În cazul în
care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de
stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este
obligatorie.
(2) Miniştrii Guvernului au acces la lucrările Consiliului
Legislativ al Ţării. Dacă li se solicită prezenţa, participarea lor este
obligatorie.
94.
ARTICOLUL 112 se modifică, se completează şi se actualizează astfel:
Întrebări,
interpelări şi moţiuni simple
(1) Guvernul şi fiecare dintre miniştrii săi au obligaţia să
răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de legiuitori, în
condiţiile prevăzute de regulamentele Consiliului Legislativ şi Comitetului de
legiferare.
(2) Consiliul Legislativ poate adopta o moţiune simplă prin
care să-şi exprime poziţia cu privire la o problemă de politică internă sau
externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei
interpelări.
95.
ARTICOLUL 113 se modifică, se completează şi se actualizează astfel:
Moţiunea de
cenzură
(1) Consiliul Legislativ al Ţării, în şedinţă, poate retrage
încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul
unanim al legiuitorilor.
(2) Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o
pătrime din numărul total al legiuitorilor şi se comunică Guvernului la data
depunerii.
(3) Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data
când a fost prezentată în şedinţa Consiliului Legislativ al ţării.
(4) Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, legiuitorii care
au semnat-o nu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură,
cu excepţia cazului în care Guvernul îşi angajează răspunderea potrivit
articolului 114.
96.
ARTICOLUL 114 se modifică, se completează şi se actualizează astfel:
Angajarea
răspunderii Guvernului
(1) Guvernul îşi poate
angaja răspunderea în faţa Consiliului Legislativ al ţării, în şedinţă, asupra
unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de
lege.
(2) Guvernul este demis
dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea
programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a
fost votată în condiţiile articolului 113.
(3) Dacă Guvernul nu a
fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau
completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat,
iar aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devine
obligatorie pentru Guvern.
(4) În cazul în care
Principele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3),
dezbaterea acesteia se va face în şedinţa Consiliului Legislativ al Ţării care
are obligaţia să ţină cont de propunerile Principelui.
97.
ARTICOLUL 115 se modifică, se completează şi se actualizează astfel:
Delegarea
legislativă
(1) Consiliul Legislativ
poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe
în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Dacă Guvernul încalcă
competenţa legislativă delegată şi adoptă şi o lege organică sau mai multe, acestea
sunt nule de drept şi Guvernul va fi destituit de Consiliul Legislativ prin
Moţiune de cenzură votată cu două treimi din numărul legiuitorilor.
(2) Legea de abilitare va
stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite
ordonanţe.
(3) Dacă legea de
abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Consiliului Legislativ al
ţării, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de
abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) Guvernul poate adopta
ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu
poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanţa de urgenţă
intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă
la Consiliul Legislativ al Ţării, urmând să fie sesizat şi după publicarea ei
în Monitorul Oficial al României. Consiliul, dacă nu se află în sesiune, se
convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la
trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Consiliul
Legislativ al Ţării sesizat nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este
considerată adoptată.
(6) Ordonanţele de urgenţă
nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul
instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi
îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza
măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
(7) Ordonanţele cu care
Consiliul Legislativ de apărare al ţării a fost sesizat se aprobă sau se
resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte
au încetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea de aprobare
sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu
privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.
CAPITOLUL V
Administraţia publică
SECŢIUNEA 1
Administraţia publică centrală de
specialitate
ARTICOLUL 116
Structura
(1) Ministerele se
organizează numai în subordinea Guvernului.
98. ALINEATUL (2) se modifică, completează şi
actualizează astfel: Alte organe de specialitate se pot organiza în
subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca instituţii administrative
autonome.
99. ARTICOLUL
117 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Înfiinţarea
(1) Ministerele se
înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii.
(2) Guvernul şi
ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate,
în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă.
(3) Instituţii
administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică.
100.
ARTICOLUL 118 se modifică, completează si actualizează astfel:
Forţele
armate
(1) Armata este
subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a
independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a
democraţiei participativ creştine şi sociale constituţionale. În condiţiile
legii şi ale tratatelor internaţionale la care Dacia ca succesoare a României
este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianţă
militară şi participă la acţiuni privind menţinerea sau restabilirea păcii.
(2) Structura sistemului
naţional de apărare, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului
pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege
organică.
(3) Prevederile
alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi celorlalte componente
ale forţelor armate stabilite potrivit legii.
(4) Organizarea de
activităţi militare sau paramilitare în afara unei instituţii statale este
interzisă.
(5) Pe teritoriul Daciei
pot intra, staţiona, desfăşura operaţiuni sau trece trupe străine numai în
condiţiile legii sau ale tratatelor internaţionale la care România este parte.
ARTICOLUL 119
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării
Consiliul Suprem de
Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc
apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii
internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară,
precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii.
SECŢIUNEA a 2-a
Administraţia publică locală
ARTICOLUL 120
Principii de bază
(1) Administraţia publică din unităţile
administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile depolitizării, descentralizării,
autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.
(2) În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii
aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă se asigură
folosirea limbii minorităţii naţionale respective în scris şi oral în relaţiile
cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu serviciile publice
deconcentrate, în condiţiile prevăzute de legea organică.
101.
ARTICOLUL 121 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Autorităţi
comunale şi orăşeneşti
(1) Autorităţile administraţiei publice (Primăriile), prin
care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, vor fi conduse de
manageri(primari) angajaţi prin concurs, potrivit principiilor meritocrate cu
condiţia să fie absolvenţi de studii
universitare specializaţi în management, în condiţiile legii.
(2) Consiliile locale se desfiinţează, în temeiul
principiului potrivit căruia legea este unitară pe tot cuprinsul patriei, căci
legea este atributul exclusiv al Consiliului Legislativ al Ţării.
(3) Autorităţile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui
şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.
102. ARTICOLUL
122 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Prefectul
(1) Fiecare judeţ va fi condus de un prefect şi municipiul Bucureşti, angajat prin concurs
în condiţiile legii potrivit principiului meritocrat având înaltă probitate
morală şi profesională.
(2) Prefecţi ca reprezentanţi ai Administraţiilor Publice
Regionale pe plan regional conduc serviciile depolitizate, deconcentrate ale
regiunilor şi ale Administraţiei Publice Regionale pentru aplicarea unitară a
legii în plan local la nivelul oraşelor şi comunelor.
(3) Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică.
(4) Între prefecţi, pe de o parte, şi primari, pe de altă
parte, nu există raporturi de subordonare, fiecare fiind subordonat domniei şi
autorităţii Legii.
(5) Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios
administrativ, un act al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal.
Actul atacat este suspendat de drept.
103.
ARTICOLUL 123 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Administraţiile
Publice Regionale
(1) Administraţiile Publice Regionale vor fi în număr de 12
şi vor fi înfiinţate, reglementate şi denumite prin lege organică în raport de
dimensiunile şi denumirile fostelor Regiuni istorice ale ţării.
(2) Fiecare Administraţie Publică
Regională va fi administrată de un Guvernator ales de către locuitorii fiecărei
regiuni administrative prin vot universal, uninominal,
egal, direct, secret, corect şi liber exprimat în condiţiile legii electorale.
(3) Guvernatorul este reprezentantul Guvernului pe plan
regional şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale
administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale pentru
aplicarea unitară a legii în plan judeţean.
(4) Între Guvernatori, pe de o parte şi Prefecţi, pe de altă
parte, nu există raporturi de subordonare, fiecare fiind subordonat doar
domniei şi autorităţii legii.
(5) Guvernatorul poate ataca, în faţa instanţei de contencios
administrativ, un act al Prefectului, în cazul în care consideră actul ilegal.
(6) Administraţia Publică Regională este organul
administraţiei publice centrale pentru coordonarea activităţii Administraţiilor Publice
Judeţene(Prefecturile) şi Administraţiilor Publice Locale orăşeneşti şi
comunale, în vederea realizării serviciilor publice de interes regional.
(2) Alegerea Guvernatorului, organizarea şi funcţionarea
funcţiei sale se va face în condiţiile legii.
104.
CAPITOLUL VI se modifică, completează şi actualizează astfel:
Funcţia
judecătorească
SECŢIUNEA 1
Instanţele judecătoreşti
105.
ARTICOLUL 124 se modifică, completează şi autentifică astfel:
Înfăptuirea
justiţiei
(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii care exprimă
voinţa, puterea şi autoritatea lui Dumnezeu şi a poporului.
(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
106.
ARTICOLUL 125 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Statutul
judecătorilor
(1) Judecătorii sunt numiţi
de C.S.M, sunt confirmaţi de Principele Daciei şi sunt inamovibili, în
condiţiile legii.
(2) Propunerile de numire, precum şi promovarea,
transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt numai de competenţa Consiliului
Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.
(3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă
funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul
superior.
ARTICOLUL 126
Instanţele judecătoreşti
(1) Justiţia se realizează prin înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
(2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de
judecată sunt prevăzute numai prin lege.
(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură
interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe
judecătoreşti, potrivit competenţei sale.
(4) Compunerea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi
regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică.
(5) Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe
specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a
unor persoane din afara magistraturii.
(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale
autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu
excepţia celor care privesc raporturile cu Consiliul legislativ la Ţării,
precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de
contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor
vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate
neconstituţionale.
ARTICOLUL 127
Caracterul public al
dezbaterilor
Şedinţele de judecată sunt
publice, afară de cazurile prevăzute de lege.
ARTICOLUL 128
Folosirea limbii materne
şi a interpretului în justiţie
(1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba dacă.
(2) Cetăţenii daci aparţinând minorităţilor naţionale au
dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în
condiţiile legii organice.
(3) Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la
alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor
stabili astfel încât să nu împiedice buna administrare a justiţiei şi să nu
implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi.
(4) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu
vorbesc limba dacă au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările
dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret; în
procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.
ARTICOLUL 129
Folosirea căilor de atac
Împotriva hotărârilor
judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de
atac, în condiţiile legii.
ARTICOLUL 130
Poliţia instanţelor
Instanţele judecătoreşti
dispun de poliţia pusă în serviciul lor.
SECŢIUNEA a 2-a
Ministerul Public
ARTICOLUL 131
Rolul Ministerului Public
(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă
interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi
drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin
procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.
(3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată,
conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare,
în condiţiile legii.
ARTICOLUL 132
Statutul procurorilor
(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit
principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub
autoritatea ministrului justiţiei.
(2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă
funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul
superior.
SECŢIUNEA a 3-a
Consiliul Superior al Magistraturii
107.
ARTICOLUL 133 se completează, modifică şi actualizează astfel:
Rolul şi
structura
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este administratorul
justiţiei în locul Ministerului de Justiţie şi este garantul independenţei actului
de justiţie.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19
membri, din care:
a) 14 sunt aleşi în
adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Consiliul Legislativ al
ţării; aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru
procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5
procurori;
b) 2 reprezentanţi ai
societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă
reputaţie profesională şi morală, validaţi de Consiliul Legislativ al Ţări;
aceştia participă numai la lucrările în plen;
c) Principele Daciei, Preşedintele
înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe
lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(3) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este
ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistraţii
prevăzuţi la alineatul (2) litera a).
(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii este de 6 ani.
(5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau
prin vot secret.
(6) Principele Daciei prezidează lucrările Consiliului
Superior al Magistraturii la care participă având calitate de Lider suprem
onorific fără drept de vot.
(7) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt
definitive şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 134
alineatul (2).
108. ARTICOLUL
134 se modifică, se completează şi actualizează astfel:
Atribuţii
(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Principelui
Daciei confirmarea numirii în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu
excepţia celor stagiari, în condiţiile legii.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul
de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii
disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite
prin legea sa organică. În aceste situaţii, preşedintele înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot.
(3) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în
materie disciplinară pot fi atacate la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte
atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant
al independenţei justiţiei.
TITLUL IV
Economia şi finanţele publice
109.
ARTICOLUL 135 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Economia
(1) Economia Daciei este economie de piaţă, bazată pe libera
iniţiativă şi concurentă.
(2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea intereselor
naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
c) stimularea cercetării
ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor
naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea
mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
f) crearea condiţiilor
necesare pentru creşterea calităţii vieţii;
g) aplicarea politicilor
de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene şi
principiile şi valorile creştine.
110.
ARTICOLUL 136 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Proprietatea
(1) Proprietatea este publică sau privată.
(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin
lege şi aparţine ţării, regiunilor istorice, judeţelor, oraşelor şi comunelor,
şi este administrată de instituţiile statului de la nivel central, regional,
judeţean şi local.
(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul
aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional,
plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale
platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac
obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În
condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome
ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea,
ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.
(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile
legii organice.
111.
ARTICOLUL 137 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Sistemul
financiar
(1) Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul
resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-regionale şi
ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege.
(2) Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia,
banul. În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate
recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii
Europene.
ARTICOLUL 138
Bugetul public naţional
(1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale
oraşelor, ale judeţelor şi regiunilor.
(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi
pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării
Consiliului Legislativ al ţării.
(3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului
asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de
expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi
bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea
noilor bugete.
(4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută
în condiţiile legii.
(5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără
stabilirea sursei de finanţare.
112.
ARTICOLUL 139 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Impozite,
taxe şi alte contribuţii
(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului
de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin
lege.
(2)
Sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în
condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora.
113.
ARTICOLUL 140 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Curtea de
Conturi
(1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de
formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale
statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii organice, litigiile
rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele
judecătoreşti specializate.
(2) Curtea de Conturi prezintă anual Consiliului Legislativ
al Ţării un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional
din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate.
(3) La cererea Consiliului Legislativ al ţării, Curtea de Conturi
controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele
constatate.
(4) Consilierii de conturi selecţionaţi prin concurs pe
criterii meritocrate cu înaltă probitate profesională şi morală sunt numiţi de
Consiliul Legislativ al Ţării, pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi
prelungit sau înnoit. Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în
exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt
supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători.
(5) Curtea de Conturi se înnoieşte pe bază de concurs pe
principii şi criterii meritocrate cu o treime din consilierii de conturi numiţi
de Consiliul Legislativ, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea
organică a Curţii.
(6) Revocarea membrilor Curţii de Conturi se face de către
Consiliul Legislativ al ţării, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
114.
ARTICOLUL 141 se modifică, completează si actualizează astfel:
Consiliul
Economic şi Social
Consiliul Economic şi
Social este organ consultativ al Consiliului Legislativ al ţării şi al
Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de
înfiinţare, organizare şi funcţionare.
TITLUL V
Curtea Constituţională
115.
ARTICOLUL 142 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Structura
(1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei
Constituţiei.
(2) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători,
numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
(3) Judecători sunt numiţi de C.S.M şi sunt confirmaţi pe
funcţie de Principele Daciei.
(4) Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot
secret, preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.
(5) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din
judecătorii ei, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a
Curţii.
ARTICOLUL 143
Condiţii pentru numire
Judecătorii Curţii
Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă
competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea
juridică sau în învăţământul juridic superior.
ARTICOLUL 144
Incompatibilităţi
Funcţia de judecător al
Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare altă funcţie publică sau
privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul juridic superior.
ARTICOLUL 145
Independenţa şi
inamovibilitatea
Judecătorii Curţii
Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili
pe durata acestuia.
116.
ARTICOLUL 146 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Atribuţii
Curtea Constituţională are
următoarele atribuţii:
a) se pronunţă asupra
constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea
Principelui Daciei, a Preşedintelui Consiliului Legislativ, a unei treimi de
legiuitori din cadrul Consiliului Legislativ, a unei treimi din miniştrii
Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului,
precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
b) se pronunţă asupra
constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea
Preşedintelui Consiliului Legislativ al ţării, a unei treimi din legiuitorii
Consiliului Legislativ al ţării;
c) se pronunţă asupra
constituţionalităţii regulamentelor Consiliului Legislativ al ţării şi
Comitetului Legislativ al Consiliului, la sesizarea Preşedintelui Consiliului
Legislativ sau a Preşedintelui Comitetului Legislativ al Consiliului, a unui
grup de trei legiuitori;
d) hotărăşte asupra
excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în
faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de
neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;
e) soluţionează conflictele
juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea
Principelui Daciei, Preşedintelui Consiliului Legislativ, a unui ministru al
Guvernului sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
f) veghează la respectarea
procedurii pentru alegerea Principelui Daciei şi confirmă rezultatele
sufragiului;
g) constată existenţa
împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Principe
al Daciei şi comunică cele constatate Consiliului Legislativ al Ţării şi
Guvernului;
h) dă aviz consultativ
pentru propunerea de suspendare din funcţie a Principelui Daciei;
i) veghează la respectarea
procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă
rezultatele acestuia;
j) verifică îndeplinirea
condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;
k) hotărăşte asupra
contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;
l) îndeplineşte şi alte
atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.
117.
ARTICOLUL 147 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Deciziile
Curţii Constituţionale
(1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare,
precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi
încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii
Constituţionale dacă, în acest interval, Consiliul Legislativ sau Guvernul,
după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile
Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind
neconstituţionale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituţionalitate care privesc
legile, înainte de promulgarea acestora, Consiliul Legislativ al ţării este
obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu
decizia Curţii Constituţionale.
(3) În cazul în care constituţionalitatea tratatului sau
acordului internaţional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b),
acesta nu poate face obiectul unei excepţiei de neconstituţionalitate. Tratatul
sau acordul internaţional constatat ca fiind neconstituţional nu poate fi
ratificat.
(4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul
Oficial al Daciei. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi
au putere numai pentru viitor.
TITLUL VI
Integrarea euroatlantică
118.
ARTICOLUL 148 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Integrarea în
Uniunea Europeană a României va fi recunoscută şi continuată de Dacia
(1) Aderarea României la
tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor
atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu
celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, a fost adoptată în şedinţa comună a Camerei
Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul
deputaţilor şi senatorilor.
(2) Ca urmare a aderării,
prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte
reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de
dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului
de aderare.
(3) Prevederile
alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la
actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
(4) Consiliul Legislativ
al Ţării, Principele Daciei, Guvernul şi Funcţia judecătorească garantează
aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din
prevederile alineatului (2).
(5) Guvernul transmite Consiliului
Legislativ al Ţării proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca
acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii Europene.
119.
ARTICOLUL 149 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Aderarea României
la Tratatul Atlanticului de Nord va fi respectată şi continuată de Dacia
Aderarea României la Tratatul
Atlanticului de Nord s-a făcut prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei
Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul
deputaţilor şi senatorilor.
TITLUL
VII
Revizuirea Constituţiei
120.
ARTICOLUL 150 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Iniţiativa
revizuirii
(1) Revizuirea
Constituţiei poate fi iniţiată de Principele Daciei la propunerea Guvernului,
de cel puţin o pătrime din numărul legiuitorilor, precum şi de cel puţin
500.000 de cetăţeni cu drept de vot.
(2) Cetăţenii care
iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din
judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti
trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei
iniţiative.
121.
ARTICOLUL 151 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Procedura de
revizuire
(1) Proiectul sau
propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu
o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere în
forma de guvernământ republicană , iar în noua formă de guvernare monarhică -
Principatul Daciei trebuie adoptată de Consiliul Legislativ al ţării, cu o
majoritate de cel puţin două treimi din numărul legiuitorilor.
(2) Dacă prin procedura de
mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă
comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi
senatorilor în cazul vechii legislaturi.
(3) Revizuirea este
definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile
de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.
ARTICOLUL 152
Limitele revizuirii
(1) Dispoziţiile prezentei
Constituţii privind caracterul democrat participativ, creştin, social, naţional,
independent, unitar şi indivizibil al statului dac, forma monarhică de
guvernământ - Principat electiv, integritatea teritoriului, independenţa
justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul
revizuirii.
(2) De asemenea, nici o
revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
(3) Constituţia nu poate
fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp
de război.
TITLUL VIII
Dispoziţii finale şi tranzitorii
122.
ARTICOLUL 153 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Intrarea în
vigoare
Prezenta Constituţie intră
în vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeaşi dată, Constituţia
României actualizată şi republicată în Monitorul oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003; modificată şi completată prin Legea 429/
2003 de revizuire a Constituţiei României aprobată prin Referendumul
naţional din 18–19 octombrie 2003 şi intrată în vigoare la data de 29 octombrie
2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din
29 octombrie 2003 a Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 3 din 22 octombrie
2003 pentru confirmarea rezultatului Referendumului naţional din 18–19
octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituţiei României, este şi
rămâne în întregime modificată, completată şi actualizată.
123.
ARTICOLUL 154 se modifică, completează şi actualizează astfel:
Conflictul
temporal de legi
(1) Legile şi toate
celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin
prezentei Constituţii.
(2) Comitetul Legislativ
al Consiliului Legislativ al Ţării, în termen de 12 luni de la data intrării în
vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislaţiei cu
prezenta Constituţie şi va face Consiliului Legislativ al Ţării sau, după caz,
Guvernului, propuneri corespunzătoare.
ARTICOLUL 155
Dispoziţii tranzitorii
(1) Proiectele de legi şi
propunerile legislative în curs de legiferare se dezbat şi se adoptă potrivit
dispoziţiilor constituţionale anterioare intrării în vigoare a legii de revizuire.
(2) Instituţiile prevăzute
de Constituţie, existente la data intrării în vigoare a legii de revizuire,
rămân în funcţiune până la constituirea celor noi.
(3) Prevederile
alineatului (1) al articolului 83 se aplică începând cu următorul mandat al
Principelui.
(4) Dispoziţiile cu
privire la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vor fi aduse la îndeplinire în
cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a legii de revizuire.
(5) Judecătorii în funcţie
ai Curţii Supreme de Justiţie şi consilierii de conturi numiţi de Parlament îşi
continuă activitatea până la data expirării mandatului pentru care au fost
numiţi. Pentru asigurarea înnoirii Curţii de Conturi din 3 în 3 ani, la
expirarea mandatului actualilor consilieri de conturi aceştia vor putea fi numiţi
pentru încă un mandat de 3 ani sau de 6 ani.
(6) Până la constituirea
instanţelor judecătoreşti specializate, litigiile rezultate din activitatea
Curţii de Conturi vor fi soluţionate de către instanţele judecătoreşti
ordinare.
ARTICOLUL 156
Republicarea Constituţiei
Legea de revizuire a
Constituţiei se publică în Monitorul Oficial al Daciei în termen de 5 zile de
la data adoptării. Constituţia, modificată şi completată, după aprobarea prin
referendum, se republică de către Comitetul Legislativ al Consiliului
Legislativ al ţării, cu reactualizarea denumirilor, numerotarea textelor.
[1] Din nou, Dacii liberi
Autor / Poet: Adrian Păunescu
Noi n-am avut nevoie
Să luam adeverinţe
Că vieţuim acasă,
În patrie la noi,
Am fost şi vom rămâne
De-a pururi dacii liberi
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.
La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Şi stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Şi-am râs de toţi barbarii
Strigând la ei cu steagul
Făcut din cap de lup.
Această dăm de ştire,
De sub pământul nostru,
Urmaşilor în care
Reînviem acum.
Femeile iubindu-şi
Să nască dacii liberi
Spre răzbunarea noastră
Pe cel din urmă drum.
Numiţi şi ţara noastră
Cu numele ei dacic
Iubiţi pe nou veniţii
După atâţia ani,
Dar veşnic ţineţi minte
Că peste dacii liberi
Au tot călcat invazii
Şi altfel de romani.
Noi am rămas în glie
Şi devenim pădure,
Şi devenim recolte,
Să vă hrănim pe voi,
Şi temelia ţării
S-o întărim cu oase
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.
Cu tot ce năzăreşte
Din firea noastră veche,
Dăm Romelor de ştire,
Prin ierburi murmurind,
Că numai oboseală
Ne-a aşezat sub scoarţă,
Dar dacă e nevoie
Ne vom scula oricând.
[3] Iscându-se o ceartă între primii
ucenici ai lui Hristos pe motiv că voiau să ştie cine este cel mai mare în
funcţie între ei, Isus le-a zis astfel: „Împăraţii
Neamurilor domnesc peste ele; şi celor ce le stăpânesc, li se dă numele de
binefăcători. Voi să nu fiţi aşa. Ci cel
mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic; şi cel ce cârmuieşte, ca cel care
slujeşte. Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă?
Şi Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel ce slujeşte la masă. Voi sunteţi aceia,
care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele. De aceea, vă pregătesc
Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, ca să mâncaţi şi să beţi la
masa Mea în Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi
cele douăsprezece seminţii ale lui Israel”( Luca 22:24-30).Deci Dumnezeu
- Tatăl prin Prorocul Samuel I-a pregătit Împărăţia lui Hristos şi prin
naşterea Lui pe pământ L-a făcut moştenitor al tronului Regatului Iuda(Israelul
de Sud după divizarea cauzată de idolatria şi moartea lui Solomon) şi al
dinastiei lui David. Această mică împărăţie a fost desfiinţată de Imperiul
Roman în timpul Răscoalei antiromane de eliberare a Israelului de sub ocupaţie
romană în anul 70 după Hristos, şi odată cu ea au fost nimicite Cetatea
Ierusalimului şi Templul lui Dumnezeu, poporul fiind nimicit în mare parte, iar
supravieţuitorii fiind împrăştiaţi în imperiu. La refacerea Israelului ca stat
în anul 1948 forma de guvernare adoptată a fost „republica” care a fost
instituită de Roma antică. Astfel s-a împlinit prorocia lui Daniel 9:26 care
prevestea că poporul unui domn care va veni după ce Unsul lui Dumnezeu va fi
stârpit(răstignit) va nimici cetatea şi templul şi El nu va mai avea nimic nici
regat, nici cetatea de reşedinţă, nici templu în Israel. Creştinii trebuie să
înţeleagă că ei sunt cetăţeni ai Împărăţiei divine şi cereşti şi pământeşti
câtă vreme sunt creştini într-o ţară eminamente creştină care nu se află sub
ocupaţie laică sau păgână( Filipeni 3:20), iar ţară creştină trebuie să fie
integrată nu doar în organisme internaţionale suprastatale, ci şi în Împărăţia
lui Dumnezeu care nu este compatibilă cu republica laică instituită pe
principiile nonvalorilor şi pseudo-ştiinţelor evoluţionist - materialiste.
[4] Obligaţia Bisericii de a fi
supusă guvernării statului chiar si celui autocratic păgân care era numit în
lume „stăpânire politică” în loc de guvernare(conducere politică prin
reprezentare), a fost predicată de Apostolul Pavel care a zis: „ Oricine să fie supus stăpânirilor cele mai
înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile
care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte
stăpânirii se împotriveşte lui Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua
osânda.
Dregătorii(administratorii,
n. a.) nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să
nu-ti fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea.
El(stăpânitorul
n. a.)este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă faci răul,
teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este in slujba lui Dumnezeu, ca să-L
răzbune , şi să pedepsească pe cel ce face rău.
De aceea,
trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul
cugetului. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile(impozitele şi taxele, n.
a.).CĂCI DREGĂTORII SUNT NIŞTE SLUJITORI AI LUI DUMNEZEU, FĂCÂND NECURMAT
TOCMAI SLUJBA ACEASTA. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi
birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i
frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea”-(Romani 13:1-7). Dar când stăpânirea
obedientă Mamonei (bogăţiei şi titlurilor nedrepte şi uzurpatoare)se
răzvrăteşte şi contra lui Dumnezeu şi contra poporului pe care caută să-l
înrobească, exploateze şi nimicească ca Faraonul egiptean pe poporul Israel,
care în loc sa ridice sabia autorităţii contra nelegiuiţilor dimpotrivă el o
ridică contra neprihăniţilor, atunci poporul lui Dumnezeu trebuie să iasă de
sub acea robie guvernamentală faraonică pentru a pune din nou bazele unei noi
forme de guvernare, aşa cum a făcut Moise alesul lui Dumnezeu pentru a legifera, guverna şi implementa noul sistem
de guvernământ de tip gintă (comunitate cu acelaşi strămoş) care avea ca lider
un Cârmuitor cu atribuţie de judecător, ce a durat până la prorocul
Samuel-ultimul succesor al lui Moise, când a fost modificat din nou sistemul de
guvernare la cererea poporului cu acordul lui Dumnezeu, fiind transformat în
monarhie constituţională în care cârmuitorul gintei era numit rege şi îşi
păstra rolul de Judecător suprem al ţări(1 Samuel cap.8-10 pentru edificare
vedeţi şi Cărţile biblice: Judecători I-II, Cronici I-II şi Regi I-II(Împăraţi
I-II). Fostul sistem de guvernare „Patriarhia” fusese desfiinţată prin
strămutarea poporului Israel în Egipt din cauza unei secete de 7 ani în timpul
lui Iacov - ultimul Patriarh (Romani 9:5), numit metaforic „Israel”de către
Dumnezeu pentru a evidenţia caracterul lui rebel, căci însemna „Cel ce se luptă
cu Dumnezeu”- Geneza 32:28.
[5] “Acvila bicefala” simbolizează
conducerea politico-religioasă bicefală
a unei ţări reprezentată printr-o formă de guvernare statală monarhic
constituţională şi o rânduială de închinare apostolică Bisericească ilustrată
metaforic şi de “carul cu doi boi” - care oglindeşte deopotrivă şi conducerea
bicefală familială şi cea bicefală naţională, deţinută de tandemurile
“soţ-soţie” şi “monarhul statului-liderul bisericii”, potrivit cărora soţul este Tatăl-capul familiei şi-L
simbolizează pe Dumnezeu Monarhul Atotputernic al universului şi naţiunii
reprezentat pe pământ de un Rege, iar soţia este Mama-trupul din care se nasc
fizic copii familiei şi oglindeşte metaforic
Duhul Sfânt(Viaţa Eternă căci “Eva” înseamnă viaţă, deoarece Dumnezeu
dă viaţă prin femeie) prin care suntem
binecuvântaţi cu viaţă sfinţită, reprezentat duhovniceşte de Liderul Spiritual
al Bisericii prin propovăduirea căruia sunt Botezaţi cu Duh Sfânt cei ce cred
în răscumpărarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu, se pocăiesc şi se botează în
Numele Lui pentru “a se naşte a doua oară” sau renaşte duhovniceşte sau
spiritual ca membrii Bisericii şi ca “copii ai lui Dumnezeu”- Ioan 1:12, şi
“dumnezei”- Ioan 10:33; Ps.82:6). Conducerea bicefală întemeiată pe principiul
autonomiei funcţiilor „soţ-soţie” ale familiei şi „monarh statal – ierarh
religios” ale statului, în care din punct de vedere administrativ soţul este
capul familiei, iar regele este capul naţiunii care include şi comunitatea
religioasă numită Biserica vie-duhovnicească, ierarhie ce trebuie să
funcţioneze până la întoarcerea Domnului Hristos, când ele vor avea o singură
conducere „monocefală” netransmisibilă (Evrei 7:24) deţinută de Singurul Fiu
Născut din Dumnezeu(Duhul Sfânt-Ioan 4:24) care a fost Uns de Însuşi Tatăl
Ceresc cu toate Autorităţile Supreme de Împărat al împăraţilor şi Domn al
domnilor(Apoc. 19:16 şi Patriarh al tuturor Neamurilor moştenită prin naştere
de la Avraam) precum şi Mare Preot Împărătesc după rânduiala lui Melhisedec -
Evrei 7:2), Singurul Om din Univers care poate gestiona etern, imuabil şi
infailibil cele două autorităţi: cea statală şi cea bisericească instituind şi
faptic Monarhia Absolută(Teocratică)- Împărăţia lui Dumnezeu de 1000 de ani
profetici(eterni) de la momentul întoarcerii Sale - Apoc. 20:4 coroborat cu
Matei 19:28, împărăţie care nu va putea fi nimicită şi nu avea sfârşit potrivit
prorociilor biblice. Toate simbolurile divine au fost reinterpretate dogmatic
de lideri politici atei, idolatri şi religioşi bogaţi ai lumii în scopul de a
manipula, subjuga şi exploata naţiuni şi state, şi pentru a înlătura acest
pericol trebuie doar să veghem cu maximă atenţie asupra modului de interpretare
a acestora.
[6] Simbolul geto-dacic descoperit pe
poarta Sanctuarului de la Sarmisegetuza este cel mai potrivit pentru a deveni sigiliul
Daciei renăscute.
[7] „IO” având semnificaţia spirituală la
creştini „Infinitul (Eternitatea divină) în unitate duhovnicească(în Acelaşi Duh Sfânt) deplină cu omul”, datorită
învăţăturilor Domnului Isus Hristos care în Rugăciune Sa către Tatăl a zis: „Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa
i-am trimis şi Eu pe ei în lume. Şi Eu Însumi Mă sfinţesc pentru ei, CA ŞI EI
SĂ FIE SFINŢIŢI PRIN ADEVĂR. Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce
vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie UNA, cum Tu, Tată
eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, ŞI EI SĂ FIE UNA ÎN NOI, pentru ca lumea să
creadă că Tu M-ai trimes. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, PENTRU CA
EI SĂ FIE UNA, CUM ŞI NOI SUNTEM UNA,-EU ÎN EI, ŞI TU ÎN MINE; PENTRU CA EI SĂ
FIE ÎN CHIP DESĂVÂRŞIT UNA, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimes, şi că i-ai
iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie
împreună cu Mine şi aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă,
pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă M-ai iubit înainte de întemeierea lumii”- Ioan
17:18-24. De asemenea şi Întâiul Ierarh
al Bisericii creştin-apostolice a neamului trebuie să folosească în predicile sau
propovăduirile sale o formulă de introducere asemănătoare, ca de pildă: „IO
Prezbiterul Bisericii creştin-apostolice…”, precum şi orice creştin de rând
poate folosi metaforic „IO” în loc de prenumele personal persoana I „eu” pentru
a evidenţia comuniunea cu Duhul lui Dumnezeu care prin credinţa în Hristos ne
mântuieşte şi sfinţeşte îndumnezeindu-ne prin înfierea divină(Ioan 1:12
coroborat cu Ioan 10:33).
[8] „Dreptul de a judeca” şi
calitatea de Judecător Suprem Ale Principelui vin din forma de guvernare
monarhica constituţională instituită de Dumnezeu prin Prorocul Samuel fiind
moştenită astfel şi absolutizată (prin preluarea conducerii şi a statului şi a
Bisericii)de Isus Hristos Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor(Apoc.19:16)
cu atribuţii de Judecător Suprem al pământului (Apoc. 19:11; Isaia cap.11,
Psalmul 72, şi altele). La fel şi cea de Legiuitor Suprem, de Lider Suprem al
Guvernului şi al Armatei( de aceea Dumnezeu Se mai Numeşte şi Domnul
Oştirilor).
[9] Termenul “Funcţie Judecătorească”
îl înlocuieşte pe cel de “Autoritate Judecătorească” care conduce la ideea de
Stat Nedemocratic Totalitar, căci “democraţie” semnifică autoritatea şi puterea
poporului. Iar în loc de expresia improprie statului de drept numită
„principiul separaţiei puterilor sau autorităţilor în stat” vom folosi sintagma
„principiul separaţiei sau autonomiei
celor trei mari Funcţii ale statului”:
„Funcţia executivă”; „Funcţia Legislativă” şi „Funcţia Judecătorească”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu